Moartea vine pe telefon

Nu fac parte dintre curajosii inconstienti, dar nici speriat de bombe nu sunt. Explozia pagerelor si a statiilor de emisie tip walkie-talkie ajunse in posesia oamenilor Hezbollah din Liban m-a pus insa pe ginduri. Toata lumea a fost surprinsa de genialitatea diversiunii si s-a intrecut in presupuneri.

Operatiunea este unica. Ea a fost clocita si apoi pusa in practica de serviciile secrete israeliene. Cum? Poveste de film de spionaj. In rolul actorilor au jucat spionii adevarati. Greu de imaginat un scenariu, dar nu imposibil. Filmele de azi sunt pline de fructele spectaculoase ale imaginatiei. Chiar viata din jurul nostru ne depaseste perceptia si se prelungeste in acest spatiu al marilor gaselnite tehnologice.

Probabil ca putini au aflat povestea pachetului de citeva sute de numere din reteaua de telefonie mobila accesibil de peste ocean sau de la alti parteneri importanti. Si politicieni, si parlamentari, si generali, cred ca in anumite cazuri si ziaristi si oameni din justitie pot fi inregistrati sau ascultati in direct din alte locuri de pe glob. Poate chiar de pe statii orbitale. Iar conversatiile ,,importante" sunt stocate pina cind devin importante cu adevarat.

Nu spun cine m-a sfatuit (in urma cu niste ani) ce sa fac in cazul unor revolte violente in Capitala.

-Scoti cartela din telefon si o arunci in primul cos de gunoi. Mai mergi citeva sute de metri si arunci si telefonul si te retragi in mare graba intr-un loc pe care nu-l stie nimeni. Si nu mai suni pe nimeni de pe nici un telefon. Citesti, dormi, asculti muzica si gata. Mai scoti capul abia dupa doua-trei saptamini, dupa ce s-a terminat totul si cind lucurile s-au linistit.

Am zimbit si i-am raspuns politicos:
-Nu cred ca este cazul la noi!

Explozia pagerelor mi-a adus aminte de sfatul acestui om conectat la culisele politicii, la tehnologie si la serviciile secrete. Aproape ca uitasem de sfatul lui cind s-a produs aceasta ingenioasa explozie din Liban.

Nu sunt un cunoscator intr-ale conflictului arabo-israelian. Nici intr-ale spionajului. Si nici intr-ale tehnologiei. Sunt pe cale sa descopar doar o mica parte din avantajele ei. Vad un lucru. Viteza comunicarii este uluitoare. Dar incepe sa fie si extrem de periculoasa. Identificarea cu precizie de centimetri a pozitiei unui telefon sau a unui alt device este uluitoare, mai ales in cazuri de urgenta. Faciliteaza salvarea. Dar poate fi periculoasa pentru siguranta unui om. Poate servi si la eliminarea lui. De la sute sau mii de kilometri el poate fi ascultat, urmarit si anihilat in mijlocul unei multimi sau oriunde s-ar afla.

De la explozia pagerelor, imi privesc telefonul cu alti ochi. Chiar ma colinda indoiala. Tehnologia a ajuns mai departe decit mi-am imaginat. Recunosc ca am pierdut pasul. Ma ingrozeste faptul ca sunt vulnerabil in fata ei si cineva, de undeva, ma poate controla sau agresa. Ba ma si poate transforma in tinta, in subiect de operatiune, in persoana vizata de o manipulare. Cum zice generalul Anton Rog. Ma poate determina sa fac ceea ce nu doresc. Pina mai ieri rideam de amatorii de scenarii. De la explozia pagerelor din Liban am incetat. Ba, ma colinda si indoiala. Aproape la orice imi zic in gind:
-Si daca este altfel? Si daca nu-i adevarat? Ce se mai ascunde indaratul unei evidente sau al unei binefaceri?

Ma indoiesc de cinci ori, de zece ori si o iau de la capat. Cindva credeam ca imposibilul se invirte in jurul meu. Acum ma indoiesc de orice. Nu ma mai pot apara cu nimic. Pericole mari nu mai sunt doar pe linia intii, la cancer sau pe trecerea de pietoni. Pot veni si pe telefon, si pe GPS, si pe conturi personale si pe celelate conexiuni.

Incep sa ma simt ca un pestisor deasupra caruia se leagana momelile, plasa, sagetile si gloantele celor care stabilesc cine este incomod si cine nu.

The post Moartea vine pe telefon appeared first on Cotidianul RO.