Despre minti libere – Richard David Precht

Despre minti libere – Richard David Precht

Traim in societati care au consacrat in constitutii libertatea de neatins a persoanei. Sub aceasta notiune, este vorba nu doar de libertati in inteles fizic (deplasare, asociere etc.), ci si de libertatea mintii, in care intra libertatea de a intreba, de a te indoi, de a accepta sau, la nevoie, de a respinge sustineri si de a promova evaluari proprii. Desigur, intra si altele. Libertatea este a omului intreg.

Se pune insa intrebarea daca se exercita azi aceasta libertate. Nu cumva s-a ajuns la o decapitare?

Daca arunci privirea in jur, ai raspuns. Se trunchiaza din servitute redarea realitatii chiar in publicatii care dau tonul. Multi se exprima cu aplomb, dar nu ar da sub semnatura ce declara pe posturi. Altii substituie tacit subiectul discutiei, fara a-l duce la o rezolutie. S-au inmultit ,,noii activisti", pentru care lumea ar fi atins culmea organizarii, asa cum altadata se credea ca istoria incepe abia cu 1945. In acelasi timp, ,,expertizatorii" inlocuiesc gandirea cu optici marginite. In roluri publice se multiplica yesmenii - care nu au si nici nu sunt in stare de opinii libere.

Multi oameni se incredinteaza cliseelor, chiar daca sunt in pofida intereselor lor. Timp in care cei nimeriti la decizii se lauda cu succese care nu exista, iar naivii trag ponoasele.

Deocamdata, s-a ajuns intr-o situatie in care fiecare tinde sa se ia pe sine ca masura a lucrurilor si se sacrifica relatiile dintre oameni ca oameni (A. Marga, Lumea scindata, 2023). Ca si cum am fi intr-o selectie darwiniana, integritatea nu mai conteaza. Improvizatia in materie de cunoastere a istoriei covarseste. Este adevarat ca arhive ale ultimului secol abia se deschid.

Se simte acut nevoia de relansare a proiectului modern al omului ca subiect al propriului destin si a devizei ,,indrazneste sa-ti folosesti mintea!". Ca si nevoia asumarii de sine in cadrul unei abordari inovative a intregului.

Se stie prea bine ca societatea moderna a imbratisat libertatea funciara a persoanei si a conceput-o, inclusiv juridic, de la Locke trecand prin Kant si Jefferson, la Kelsen si Dewey, ca afirmare nestingherita a fiintei umane. Ea a cultivat gandirea libera si folosirea libertatii in vederea ameliorarii conditiilor vietii.

Aceste optiuni au slabit, insa, prin reorientarea politicii si a mintilor socotind competitia ca primejdie si rivalul drept dusman. Un indiciu al regresului este proliferarea sofismelor elementare (detaliat in A.Marga, Soarta democratiei, 2022) chiar pe culmea modernitatii. Aristotel ar fi azi intimidat de multimea sofistilor.

Sunt putine personalitatile care concep iesirea din aceasta situatie si reafirma libertatea omului intreg. Una dintre acestea este, cu siguranta, Richard David Precht.

Gratie culturii si inzestrarii sale, Richard David Precht, noua stea a reflectiei, argumenteaza concludent ca, fara recunoasterea libertatii mintilor, nu este de asteptat ceva bun. Constatarea sa este ca se lucreaza astazi organizat la privarea omului de gandire libera. In reactie, in cartea sa recent tiparita, Das Jahrhundert der Toleranz. Pladoyer fur eine wertegeleitete Aussenpolitik (Goldmann, Munchen, 2024), Richard David Precht reangajeaza orizontul omului intreg. El incheie cu avertismentul: ,,secolul al 21-lea va fi secolul tolerantei sau secolul catastrofelor finale" (p. 256), cu completarea: ,,secolul al 21-lea va fi secolul tolerantei sau va fi ultimul in care se va scrie istorie umana" (p. 272). Acesta este mesajul unei personalitati care foloseste libertatea mintii pentru o privire responsabila, dincolo de optici curente, si socoteste spunerea adevarului mai importanta decat adaptarea, fie si profitabila, la circumstante.

Desigur, Richard David Precht se sprijina pe analize recente care dau concluzii noi. De exemplu, preferinta majoritatii oamenilor pentru dezvoltarea tarii lor, fata de inrolari militare (Ivan Krastev, Mark Leonard), prelungirea dominatiei cu un ,,fanatism amical" (Pankaj Mishra, Bland Fanatics: Liberals, Race, and Empire, 2020), scindarea preocuparii pentru identitate in ramuri ostile - apararea valorilor traditionale vs. apelul la sex si rasa (Omri Boehm, Radikaler Universalismus. Jenseit von Identitaet, 2022), nevoia iesirii din ,,cooperarea controlata" si din ,,constrangerea ascunsa sub aparenta comunicarii" (Kapumba Akenda, Kulturelle Identitaet und interkulturelle Kommunikation, 2004).

Alti cercetatori observa schimbari implacabile si propun parasirea cliseelor. Ei aduc probe ca Europa are nevoie de o relansare iesind din autointerpretari consumate (Georges Corm, L'Europe et le mythe de l'Occident, 2009), ca Vestul este la origine un proiect politic, mai degraba decat geografic si militar (Heinrich August Winkler, Geschichte des Westens, 2016), ca evolutia recenta a relatiilor Est-Vest nu a fost liniara (Mary Elise Sarotte, No one inch: America, Rusia and the making of post-Cold war stalemate, 2021), cum se crede. Richard David Precht se sprijina si pe noua examinare a subiectilor politici.

Diagnoza data starii lumii de catre Richard David Precht pleaca de la sesizarea de schimbari adanci. El vorbeste de deosebirea dintre Statele Unite ale Americii, cu impunatoarea lor istorie a exercitarii libertatii in fruntea modernitatii, pe de o parte, si administratia Joe Biden, pe de alta parte.

Intr-o evolutie a lumii desigur complexa, aceasta administratie sfarseste acasa cu nemultumiri privind mersul economiei, functionarea democratiei si calitatea deciziilor. In exterior, ea sfarseste cu doua razboaie, in Estul european si in Orientul Mijlociu, cu divergente periculoase la Pacific si in alte locuri, si cu slabirea Europei, dupa ce Franta a glisat in neputinta, iar Germania a fost impinsa in dificultati. Administratia sfarseste lansand intens, din socoteli electorale, curentul ,,neoprogresismului", avand acum ca varf de lance incurajari la anularea diferentei genurilor si schimbarea sexului.

Sfarsitul nu este intamplator. El survine, in opinia mea, dupa ce s-a imbratisat stupefiant teza lui Karl Popper a ,,trecerii necesare de la autoritarism la democratie" - teza acuzata de cei mai avizati in materie ca ,,este straina de cunoasterea istoriei". Administratia a preluat-o si a convertit-o intr-o politica a inlocuirii cooperarii cu confruntarea. Aceasta in detrimentul grandioasei traditii americane, exprimata in vremuri mai noi de John Dewey, a trecerii de la ,,democratie ca tehnica de alegere periodica" a reprezentantilor, la democratie ca ,,forma de viata" si a cooperarii natiunilor in acest scop (detalii in A. Marga, Reconstructia pragmatica a filosofiei. Profilul Americii clasice, 2017). Traditie reprezentata, cum se stie, de promotori ai ,,progresismului", conceput de Woodrow Wilson si Theodore Roosevelt ca ameliorare a vietii economice si institutionale.

Evaluarea din partea lui Richard David Precht incepe cu observatia ca nu sunt mai multi printre americani cei care sustin administratia actuala, iar aceasta, oricum, nu este intreaga America. ,,Dimpotriva, trebuie sa ne intrebam daca de la sfarsitul razboiului rece vreun guvern american a presat atat de mult situatia lumii sa intre in schema retorica atotcuprinzatoare amic-dusman precum a facut-o administratia Biden" (p. 141). Fata de predecesoarele ei, ,,administratia Biden a impartit lumea taios in doua mari blocuri, la care a adaugat ca acestea nu vor putea exista durabil unul langa altul". Iar azi ne trezim cu adancirea crizelor si a dificultatilor pe scara larga.

Politica inteleasa ca ,,distinctie intre amic si dusman", formulata de Carl Schmitt, care voia, cum se stie, sa justifice optiunea lui Hitler pentru iesirea din valori si decizionism, nu a mai ramas in muzeu. Richard David Precht observa ca acea distinctie a devenit azi intelegerea conducatoare a politicii, mai sistematic ca oricand. Ea induce din nou o consecinta grava: nu mai conteaza ce vor oamenii, ci alinierea la cei puternici. In fapt, se poate pune intrebarea: in ultimii ani, unde au fost consultati cetatenii daca vor sau nu razboi?
In orice caz, complexitatea vietii din societatile zilelor noastre a fost preluata de decidenti cu o capacitate limitata de intelegere. In loc sa se sesizeze dificultatile vietii si sa se evite ,,narcisismul implicit" al abordarilor oficializate (p. 28), se exalta optici inguste.

Richard David Precht infirma teza lui Francis Fukuyama a ,,sfarsitului istoriei" odata cu liberalismul din formele de azi, relanseaza discutia in jurul intrebarii ,,de ce cad regimurile?" si aplica teoria lui Vilfredo Paretto a ,,devierii" de la ratiune. El descrie ceea ce se petrece atunci cand politica este inteleasa ca ,,distinctie amic-dusman".

Aceasta intelegere a politicii antreneaza in societatile moderne ingustarea spectrului de opinii admise. Astfel ca, impotriva tezei ,,sfarsitului istoriei", Richard David Precht pune intrebarea: ,,cat mai tine ingustarea libertatii prin informala ingustare a spectrului de opinii permise?"

Desigur, nu da rezultate ,,economia planificata (Planwirtschaft)", fiind ,,ineficienta si contra naturii umane" (p. 38), nu dau rezultate socializarile practicate odinioara in socialismul rasaritean, in general. Dar nici concentrarea puterii in maini putine nu este acceptabila - cu atat mai mult venind in scena noi generatii (p. 41). Sociologul Ulrich Beck (1991) a avut dreptate cand a sustinut ca odata cu colapsul Uniunii Sovietice incepe o schimbare ce duce departe a lumii. ,,Simpla impartire a lumii in doua, democratii si dictaturi, este cu aceasta nu numai depasita ca oricare alta simpla sablonizare in alb si negru" (p. 48). Intre altele, aceasta impartire a orientat atentia mai mult spre divergentele dintre tari decat spre dezvoltarea propriei societati prin democratizare si a devenit astfel propaganda.
In orice caz, astazi, granita dintre democratie si autoritarism este practic prea firava, incat este nevoie de o alta interpretare a viitorului ,,societatii mondiale (Weltgesellschaft)". Primul semn este acela ca vom avea de a face tot mai mult cu o ,,ordine multipolara" (p. 52). Nu mai rezista nici teza ca dreptatea ar fi monopolul cuiva (p. 57), incat va trebui inaintat, din multe ratiuni, spre o viziune asupra istoriei ce-si asuma diversitatea organizarilor sociale si nevoia conlucrarii lor.

Totodata, trebuie examinat de ce se prabusesc societatile. Pe baza cercetarilor deja existente, Richard David Precht are in vedere patru cauze: marginirea decidentilor, care nu au capacitatea de a gestiona, dar ocupa functiile (p. 62); evaluari gresite ale resurselor (p. 65); solutii eronate la cresterea complexitatii, cu birocratie paralizanta si cheltuieli militare in dauna cetatenilor si statului respectiv (p. 70); amestecul din afara (p. 72). Richard David Precht adauga a cincea cauza a prabusirii societatilor - pe care o numeste ,,ingustarea narativa (narrative Verengung)" (p. 74). Ea consta in recursul la interpretari tributare fragmentarilor si aventuroase, in locul deciziilor competente ale unor minti libere. In fapt, astazi, in loc de rationala cooperare cu China, ce se afirma crescand ca supraputere, se recurge la a postula ,,rivalitatea sistemica" intre democratii si autocratii, intre Vest si Est, si la stigmatizari (p. 128). Iar faptul aduce cu sine daune si pericole inclusiv pentru cei care o postuleaza. In definitiv, democratia ramane vie in conditii de cooperare, nu de conflict, cu cetateni care isi dau seama de intregul situatiilor, nu cu activisti marginiti, de circumstanta.

Mobilizarea pe formula ,,rivalitatii sistemice" este acum pe o scara neobisnuit de mare. Atitudinea neutrala si distantata nu mai are trecere, desi in Germania, de pilda, 54% din populatie se pronunta pentru retinere in fata crizelor internationale si abia 34% se pronunta pentru angajare (p. 138). Teama, manipularea, cautarea beneficiilor imediate au ajuns sa striveasca in buna masura libertatea mintilor.
Cum se explica aceasta alunecare? Richard David Precht preia teoria lui Vilfredo Paretto a abaterilor de la rationalitate prin ,,derivari (Derivationen)" care ,,ingusteaza narativul societatii" si-l aduce la ,,formula sau-sau" (p. 91). ,,Cu cat in secolul al 21-lea pare mai nesigur ce sunt un popor, o natiune, rolurile sexelor, valorile, moravurile si obisnuintele, cu atat mai tare se insista asupra acestora. Nationalul si biologicul sunt chemate sa asigure ceea ce nu mai este sigur de sine. Iar acolo unde individul nu mai stie la ce apartine, sare identitatea colectiva, care promite prinderea ferma a lucrurilor si imparte lumea ..... Iar la urma triumfa formula <in primul rand noi>" (p. 84). Pentru decidenti, ,,devine evident ca este foarte greu sa se traiasca fara dusmani" (p. 93), iar top-influencerii se ocupa sa raspandeasca cliseele.

Sub alt aspect, s-a intrat deja in ,,conducerea si desfasurarea cognitiva a razboiului (cognitive warfare)", anticipata de McLuhan, cu reflectia dupa care razboiul se castiga mai intai acasa, in sfera vietii private. Azi se apeleaza tot mai mult la mijloacele psihologiei, psihologiei sociale si stiintelor neurologice pentru a mobiliza mintile si a marginaliza interpretarile alternative ale evenimentelor din lume. ,,La cele cinci locuri de razboi, pe apa, pe sol, in aer, in Internet si in spatiul cosmic, se adauga acum constiinta colectiva si chiar mai mult, subconstientul" (p. 144). Acestea sunt acum sub asalt.

Richard David Precht observa ca s-a produs o schimbare profunda in cultura moderna. Au scazut orientarile optimiste spre a schimba lumea dand ascultare ratiunii, incat sa se asigure oamenilor bunastare si libertate. Prevaleaza, in schimb, orizontul unei ,,restauratii sociale" ascunsa in apelul la recunoasterea de ,,rivalitati sistemice" la scara lumii. In conditiile unei ,,societati mereu mai nesigure" (p. 154), nu se mai exclude intrarea in ,,razboi rece", iar ,,razboiul cald" nu-i departe.

Momentan, rezultatul sunt miscarile care reduc politica la o chestiune de afect (p. 157). De exemplu, miscarea ,,Woke"- cunoscuta alertare fata de prejudecati rasiale, discriminare, inegalitati sociale, segregari sexuale - ia forme care repeta exclusivismul, opunandu-se, la randul ei, recunoasterii diversitatii. ,,Stanga (Linke)" existenta esueaza si ea cand crede ca tintele opozitiei ei din unele tari ar avea valabilitate universala (p. 160). Miscarea ,,Cancel culture" intretine un discurs despre toleranta, dar ,,intolerant" fata de ,,cei care gandesc altfel", pe care vrea sa-i izoleze printr-o noua ,,adversitate sociala" (p. 222). Miscarea ,,verzilor (Gruenen)" apeleaza la valori occidentale, dar le foloseste pentru amestec in treburile interne ale altor tari, incat ,,apetitul ei misionar nu este decat o copie a intereselor de putere existente" (p. 224).

Aceste miscari rodesc in context. Ele sunt reactive sentimental la situatii, dar le lipseste cunoasterea a ceea ce este de facut pentru ca si ceilalti sa se poata bucura de libertati si drepturi.

S-a ajuns, oricum, intr-o situatie noua: ordinea internationala existenta este la capat. Se incearca vizibil pastrarea statu quo-ului, dar nu vor fi rezultate durabile (p. 112). ,,Noua multipolaritate" se arata la orizont, iar mintile se trezesc in diferite locuri la libertate.
Care este solutia? ,,Catastrofala situatie a lumii, scrie Richard David Precht, pretinde o necorupta Realpolitik. Cele mai importante teme ale politicii interne si internationale sunt schimbarea climatica, exploatarea resurselor, moartea speciilor, lupta pentru apa, valurile de emigrare si contrastul raspandit in intreaga lume dintre sarac si bogat, cu dramaticele sale urmari" (p. 28). Aceasta situatie reclama distantarea de optici inguste si interese marginite si recunoasterea faptului ca actualele valori care conduc politica internationala sunt doar parte a unei ,, traditii coloniale" (p. 161). Se poate lua distanta de aceasta admitand ca ,,oamenii tuturor culturilor formeaza in secolul al 21-lea o comunitate de destin, care are nevoie de intreaga fantezie si de toate fortele ca sa faca pamantul locuibil pe termen lung. Urmarea situatiei este enorma. Asa cum oamenii secolelor anterioare erau constienti de statutul lor, de credinta lor, de natiunea lor sau clasa lor sociala, astazi oamenii ar trebui sa fie constienti inainte de toate de locul lor in natura. Decisiv ar fi aici - iar aceasta este marea deosebire - ca oamenii, politicienii si statele lor se raporteaza nu la ceea ce ii deosebesc de alti oameni si culturi, ci la ceva ce impartasim toti: existenta fragila pe o planeta care, datorita operei umane, se schimba razant in directia inadecvarii pentru specia noastra" (p. 31). Pericolele existente ar fi cazul sa fie luate ca avertisment.

Richard David Precht pledeaza pentru reasumarea valorilor sub o noua intelegere. ,,Nu esti atat de moral precum valorile din care te revendici, ci atat de moral pe cat te comporti in ceea ce faci" (p. 178). Valorile implica comunitati, pana la nivelul speciei umane. Ele se pot gandi supratemporal, dar depind de ceea ce se face cu ele.

Peste toate, este de revenit la cultura libertatii asa cum a fost gandita in epoca moderna - adica reunind libertatea cu constiinta lucida a conditiilor de exercitare a ei. A fost o eroare, argumenteaza Richard David Precht, separarea dintre componentele politice si componentele social-economice ale libertatilor si drepturilor, intervenita ca urmare a neintelegerilor dintre puterile erei postbelice (p. 190-191). Separarea nu face decat sa alimenteze azi instrumentarea ideologica a libertatilor si a drepturilor pentru a ataca.

Or, tocmai acest fenomen trebuie depasit. Este de acceptat ,,solidaritatea fara paternalism" pe baza unei ,,comunicari fara constrangerea consensului" (Akenda), in cadrul unui ,,comunitarianism al lumii".

Odata cu Das Jahrhundert der Toleranz, Richard David Precht face pasi in premiera in cugetarea din zilele noastre. Revenirea la a aborda intregul situatiei din lume, nu doar parti convenabile, la a transcende logica divizarii, la libertate nedecapitata sunt exemple. Este de salutat, desigur, apelul autorului la revigorarea constiintei comunitatii de specie in fata provocarilor naturii.

Numai ca nu este posibila optimizarea relatiei oamenilor cu natura fara guvernari competente. Nu conteaza doar valorile din care se revendica unul sau altul, ci si calitatea deciziilor. Iar apelul la constiinta comunitatii de specie s-a facut si de catre globalism si a dus la sciziuni interne si internationale adesea mai mari decat inainte.

Sunt de parere ca apelul la universalism ar trebui sa ia in seama faptul ca viata trece prin comunitati nationale. Prima raportare ar trebui sa fie la acest nivel. Nu se poate ocoli fara pierderi adevarul ca initiative salutare de anvergura universala in economie, drept si alte domenii au avut in epoca moderna la baza proiecte nationale. Constructiile durabile au inceput de aici.

Altfel, un apel fie el si generos, pentru toleranta fata de culturi si feluri de a gandi diverse si pentru solidaritate de specie se tradeaza si se manipuleaza repede. Se observa usor ca invocarea umanitatii din oameni atrage, din nefericire, prea putin - fiind concurata azi de interesele de castig si de putere. Universalismul a adus, se stie bine, egalitatea si libertatea oamenilor, dar ele nu se apara prin simpla proclamare.

The post Despre minti libere – Richard David Precht appeared first on Cotidianul RO.