O carte izvorata din marea teologie si cultura rusa
O serie substantiala de reflectii parenetice, apartinand importantului lider al Ortodoxiei mondiale Patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii, a vazut recent lumina tiparului in limba romana sub titlul Cugetari pentru fiecare zi din an (Ed. Proema, Baia Mare, 2019), cu o Prefata scrisa de P. F. Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la initiativa Uniunii Rutenilor Subcarpatici din Romania.
Cartea chiar contine cugetari pentru fiecare zi in sensul propriu al termenilor, intrucat se afla in cuprinsul ei un numar de 365 de fragmente autonome de mici dimensiuni, intre o jumatate de pagina si cel mult o pagina si jumatate, texte care pot fi citite, de catre omul grabit al lumii contemporane, pret de cateva minute, cate unul in fiecare din cele 365 de zile ale anului. Este ca o insiruire de ,,margaritare de intelepciune", dupa cum le defineste in Prefata P. F. Patriarh Daniel. Cartea a fost alcatuita din secvente alese din predicile, cartile si interviurile P. F. Patriarh Kirill, cele mai multe fragmente fiind selectate din predicile P. F. Patriarh Kirill publicate pe site-ul Patriarhiei. O alta sursa importanta o reprezinta articolele publicate in revista ,,Biserica si Timpul". In timp, aceste texte acopera peste 35 de ani de activitate pastorala si creatie teologica. De mentionat ca aceasta carte a mai fost tradusa, anterior versiunii romanesti, in engleza si bulgara.
In privinta continutului, avem in carte enuntate principii de calauzire constienta a vietii crestine Ortodoxe, a vietii clericale si monahale de o mai inalta exigenta si spiritualitate, dar si a vietii crestinului de rand, care traieste cotidian intr-o lume tot mai secularizata si nevoit fiind sa faca fata provocarilor acesteia. Lectura cartii ne releva in persoana P. F. Patriarh Kirill un teolog deosebit de accesibil, cugetarile sale pot avea patrundere si ecou in inima oricarui credincios.
Cititorul de formatie stiintifica si de o cultura laica mai cuprinzatoare, poate avea placuta surpriza sa gaseasca in aceasta carte principii etice care se coreleaza cu cea mai inalta filosofie specializata. Am putea lua de exemplu principiul existentei unei constiinte morale innascute. La pagina 17 a cartii Cugetari pentru fiecare zi din an, P. F. Patriarh Kirill afirma: ,,Libertatea omului nu poate fi disociata de responsabilitatea omului fata de Dumnezeu, fata de semenii sai, dar si fata de sine insusi, nu poate fi rupta de responsabilitatea fata de vocea propriei sale constiinte". Enuntul referitor la existenta unei ,,voci a constiintei" se intemeiaza tacit pe solide argumente teologice, literare si filosofice. De exemplu, protoparintii nostri Adam si Eva, in conditie paradisiaca fiind, au incalcat porunca privitoare la pomul oprit, singura de altfel, dupa care au avut mustrari de constiinta si, atunci cand ,,au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se purta in racoarea serii prin gradina raiului" (Facere, III, 8), au incercat cu naivitate sa se ascunda. Constiinta lor le spunea ca au facut ceva rau. Apoi, in literatura universala, inclusiv la marii scriitori rusi, exista personaje literare cu un destin tragic, de un mare zbucium sufletesc si care, mustrati de propria lor constiinta, recurg la gestul sinuciderii, fapt care denota de asemenea existenta unui simt moral innascut. In fine, marele filosof german Immanuel Kant pune ca o concluzie finala, la una dintre cartile sale celebre, reflectarea ca intr-o oglinda a armoniei cerului instelat de dea-supra noastra cu legea morala interioara fiintei umane.
Apoi putem avea in vedere principiul enuntat de catre scriitorul rus Dostoievski, potrivit caruia ,,frumusetea este aceea care va mantui lumea". Un exponent al marii culturi si teologii ruse, precum P. F. Patriarh Kirill, il citeaza in aceasta carte pe Dostoievski, cu afirmatia de mai sus, care poate sa para chiar ciudata si neavenita in context religios. In carte, Patriarhul Kirill da urmatoarea interpretare a afirmatiei: este adevarat ca scriitorul Dostoievski ne incredinteaza ca frumusetea va salva lumea, dar ,,Dostoievski se refera nu la frumusetea fetelor umane, ori la aceea a hainelor, ci la Legea divina a armoniei, care mantuieste lumea prin dezvaluirea unui anumit etalon vizibil al frumusetii dumnezeiesti"(pag. 23).
Despre ,,pierderea" si ,,aflarea" sufletului. Versetul din Evanghelie ,,Cine isi va pierde sufletul pentru mine, il va afla" (Mt. XVI, 25) este unul dintre cele mai greu de inteles, inclusiv din cauza exprimarii sale paradoxale. Autorul nostru, P. F. Patriarh Kirill (la p. 24) ne invata ca, pentru a evita un fiasco al vietii noastre, pentru a nu ne pierde sufletul, trebuie sa nu il pastram numai pentru noi insine, ci sa ne dedicam viata semenilor nostri si lui Hristos. Scopul vietii noastre este acela de a nu trai numai pentru noi insine, dar Dumnezeu nu ne cere la toti sa ne consacram Lui viata in totalitate, ceea ce este mai greu, nu ne cere la toti sa devenim asceti ori calugari, dar ne cere un lucru mult mai simplu si la indemnana tuturor, sa respectam poruncile Lui si atunci, prin implinirea Evangheliei Lui, noi ne pastram tot ce am dobandit in viata, adica ne aflam sufletul.
Sau celebrul enunt ,,Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu" (Prov., IX, 1) este de asemenea dificil de inteles. Interesant este ca ideea apare nu numai in Biblie ci, independent de aceasta, este afirmata si in filosofia clasica greceasca, sub forma: arche sophias phobos Theou. In filosofia antica, frica de Dumnezeu era conceputa ca o teama coplesitoare fata de totalitatea existentei, ceva infinit, inexplicabil, absolut si de ordin abstract, lipsit de insusiri personale. Prea Fericitul Patriarh Kirill ne da in schimb intelesul crestin al acestui sentiment de frica fata de Dumnezeu. Este vorba de frica de a nu incalca poruncile lui Dumnezeu, dar nu este vorba de o frica menita sa iti paralizeze mintea, ci este una care te ajuta sa te indrepti in conformitate cu voia lui Dumnezeu (p. 40).
In fine, interogatia fundamentala: Ce este Teologia? Teologia ar putea fi definita si ca o incercare de cunoastere a lui Dumnezeu cu mijloace intelectuale. Numai ca fiinta lui Dumnezeu nu poate fi cucerita exclusiv printr-o ofensiva cognitiva din partea omului, ci numai daca Dumnezeu face pogoramant (kenoza), daca El vine in intampinarea eforturilor de cunoastere ale omului si ii dezvaluie acestuia cele nearatate si cele ascunse (Deus absconditus) ale intelepciunii Sale (Psalmul 50, versetul 7). Patriarhul Kirill ne arata ca exista si o altfel de Teologie, o Teologie a rugaciunii si a contemplarii spirituale a lucrurilor lui Dumnezeu. ,,Fara o astfel de experienta spirituala reala nu poate exista nici un fel de Teologie in Biserica" (p. 43). Si apoi mai exista si o stiinta teologica ce acumuleaza toata bogatia traditiei bisericesti. ,,Fara cunoasterea si cercetarea Traditiei, Biserica nu poate avea viata deplina. Teologia este instrumentul de interpretare a Revelatiei divine, care ajuta fiecare generatie sa constientizeze relevanta Cuvantului lui Dumnezeu" (idem).
Intr-un cuvant, cartea de fata a P.F. Patriarh Kirill, prin ideile profunde pe care le contine, ne poate ajuta si pe noi sa aprofundam cunoasterea valorilor Ortodoxiei, la nivel national si universal.
Nicolae IUGA
Post-ul O carte izvorata din marea teologie si cultura rusa apare prima data in Graiul Maramuresului.
Comments