Personajul din spatele atletului kenyan care a incheiat primul maraton in mai putin de doua ore. Am...
1 ora 59 de
minute si 40 de secunde. 42 de kilometri. Recordul kenyanului Eliud
Kipchoge din octombrie, la Viena, a uimit o lume intreaga. Dar nu este unul recunoscut
oficial, pentru ca in spatele acestui record a stat o armata de ajutoare:
incaltari speciale pentru el, a putut alege ziua in care alearga pentru
conditii meteo optime, a alergat doar pe teren plat, un traseu bine ales si
masurat.
Eliud a fost insotit pe toata durata cursei de cate sapte pacemakeri, care s-au tot schimbat, adica alergatori care i-au dat ritmul perfect, cinci in fata sa il apere de vant. 43 de paceri atleti de renume international. O masina care a mers in fata lor le-a proiectat pe un ecran pace-ul (ritmul) exact la care sa alerge toata cursa. Au existat si doua proiectoare care trasau pe trotuar linia de care nu aveau voie sa se desparta tot traseul. Aici a intrat in scena echipa de profesori Sean Hartnett si Helmut Winter care cu asta se ocupa. Ei asigura din masini speciale tempoul perfect pentru atleti. Li se spune "profesorii maratoanelor", fiindca fac turul celor mai mari competitii ale lumii cu acest Pace System Display, inventia care ii ajuta pe atleti sa doboare record dupa record. Din ultimele 20 de recorduri mondiale, 18 au fost "ajutate" de acest sistem. Ziarul Libertatea a vorbit cu profesorul neamt Helmut Winter despre stiinta unui record mondial la atletism si despre lipsa limitelor.
Helmut Winter a
fost profesor de fizica la Universitatea Humboldt din Berlin, pe unde au trecut
29 de laureati Nobel, inclusiv Albert Einstein. Dupa pensie, profesorul
pasionat de atletism din copilarie a perfectionat impreuna cu partenerul sau,
profesorul american Sean Hartnett, sistemul de pacing.
Este vorba de masinile
pe care le vezi in competitii ca merg in fruntea atletilor de elita si care au
un ecran pe care este proiectat in timp real ritmul cu care se alearga. In
cazul lui Eliud Kipchoge a fost insa diferit, ca pe langa ritmul pe care
trebuiau sa-l mentina, au pus si reflectoare care proiectau linii pe trotuar
pentru ghidaj.
Matematica
unui record mondial
Profesorul Winter
ar putea sa vorbeasca zi si noapte despre masuratori, ritm, kilometri,
umiditate. Toata lumea este curioasa sa afle din culisele recordului lui
Eliud Kipchoge in care a avut un rol important. "Daca zic tot, va trebui sa-mi
iau adio de la cariera", glumeste profesorul, facand referire la contractul dur
de confidentialitate pe care il are cu Nike, sponsorul evenimentului.
Cateva lucruri poate spune totusi despre pregatirea
kenyanului.
"Pregatirile sunt pastrate la secret, cu mici exceptii.
Antrenamentul lui Eliud il gasesti pe internet, are un antrenor foarte bun si
experimentat, Patrick Sang, dar a avut niste sesiuni speciale de antrenament in
Viena, la care nimeni nu stie ce a facut exact. Si in special, nimeni nu stie
pace-ul (ritmul) pe care l-a avut. Daca alergi 30K conteaza foarte mult ritmul
pe care il ai. Si asta nu s-a comunicat. Evident, recordul mondial al lui
Kipchoge a fost planificat in detaliu, au fost niste probleme cu pacemakerii la
inceput, dar s-a rezolvat imediat", spune Helmut Winter.
Exista multe carti care te invata cum se pregateste un
maraton sub doua ore. Si tot exista necunoscute in teren.
De la o foaie fotocopiata, la sistemul complex cu display
Ideal este ca atletii si pacerii sa se antreneze cu
sistemul, sa inteleaga ce inseamna sa urmareasca masina. Inainte de recordul
din Berlin al lui Kipchoge, cu un an inaintea cursei de la Viena, pacermakerii
lui s-au antrenat cu profesorul Helmut in orasul in care locuieste. Nu e
obligatoriu, dar atunci cand lupti la secunda, masina te salveaza.
"Poti sa ai ceas la mana, dar castigi timp cand ai panoul in
fata si nu mai trebuie sa apleci privirea catre mana", explica profesorul
finetea calculelor care se fac azi in atletism. Pentru el e aproape o obsesie.
Daca merge prin centrul Berlinului localizeaza in minte bornele de kilometraj
de la concurs, in loc sa se bucure de frumusetea orasului.
Sistemul a fost initial creat de Sean Hartnett in SUA. El
era si jurnalist la revista Track and Fields News si un pasionat al domeniului.
Asa ca facea masuratori si calcula ce tempo trebuie sa mentii in functie de ce
rezultat iti doreai. Asa ca Haile Gebrselassie, un atlet etiopian cu patru
titluri mondiale la activ, i-a cerut sa ii faca o astfel de harta.
& "Si Haile
Gebrselassie a facut trei copii, una a pus-o pe banda de alergat, una in
sufragerie si una in dormitor si a inceput sa invete acesti timpi pe de rost ca
sa-i foloseasca in cursa. Apoi a venit in Berlin si prima oara conditiile meteo
nu au fost atat de bune, asa ca nu realizat un record mondial, dar i-a spus profesorului:
de ce nu imi dati timpii in timpul cursei? Si cam atunci a inceput sistemul",
povesteste Helmut Winter. Iar in 2008, etiopianul a doborat recordul mondial la
maraton, la cursa din Berlin.
"Nici un om nu este limitat"
Chiar daca recordul din Viena al lui Kipchoge nu a fost
acceptat oficial, performanta lui ramane exceptionala. Helmut Winter crede insa
ca in conditii normale, primul maraton sub doua ore mai are de asteptat cativa
ani.
"Ca sa-l citam pe Eliud Kipchoge: <
si 10 minute ca limita a maratonului, desi nu pare realist. Totusi, exista in
continuare loc pentru imbunatatire. Daca, de exemplu, te uiti la conditiile
meteo din Viena sau in Berlin, cand a fost doborat recordul mondial, vremea a
fost buna, dar nu a fost optima. Am avut punctul de condens putin cam ridicat.
Apoi mai sunt si pantofii speciali pe care ii poti folosi. Si tot asa... Eliud a
fost primul om care a alergat un maraton sub doua ore. Dar sunt sigur ca si
asta, la fel ca incercarea de la Monza, va fi uitata repede. Poate in patru sau
opt ani, cineva va alerga sub doua ore intr-un maraton oficial si asta va fi o
reusita. Adica va fi omul care va alerga o mila in mai putin de patru minute",
spune "profesorul maratoanelor".
Unde ar organiza Helmut Winter maratonul ideal, in care toti
factorii sa sprijine atletii?
"In desert", rade. Si vine si cu explicatia.
& "Un atlet e ca o
masina si masinile au o anumita eficienta. Si daca eficienta e la 30-40%,
trebuie sa scapi de caldura. Daca organismul tau se incalzeste la mai mult de
42 de grade, toti aminoacizii intra in zona critica si organismul tau trebuie
sa lucreze mai mult. Singura varianta ca sa te racoresti este transpiratia, dar
apa care iese trebuie sa se transforme in vapori imediat si aceasta incalzire
latenta este modalitatea cea mai eficienta de racorire. Si atunci e bine sa nu
existe umiditate mare, ca asa nu se mai evapora transpiratia si ai efectul de
sauna. Adica tu transpiri, apa curge si tu tot nu te racoresti. Si noi
verificam mereu punctul de condensare. Si astazi a fost la 7 grade si a fost
aproape perfect", explica profesorul.
Daca la competitiile internationale s-ar accepta si ultimul
tip de incaltari, cum sunt cele roz folosite de Kipchoge in ultimele competitii
neoficiale, si asta ar ajuta la micsoarea timpilor.
A inregistrat mii de maratoane pe caseta video
In fiecare dimineata, inainte de micul dejun, profesorul
Winter iese la alergat. Din placere, dar si pentru ca cel mai bine simti pe
pielea ta conditiile din ziua respectiva.
"Am fost toata
viata interesat de sport. N-am fost nici cel mai bun, dar nici slab. Am facut
ceva sarituri si apoi alergari lungi. In 1984 a fost Olimpiada de la Los Angeles
si parintii mei aveau deja un video recorder si puteai inregistra orice aparea
la tv. Si pentru nu stiu ce motiv am inregistrat maratonul masculin de la Los
Angeles si l-am tot urmarit. Apoi am inceput tot sa inregistrez maratoane pe
casete si am o colectie acum de cateva mii. Si apoi s-a dovedit ca
anumite curse, cum e cel din Chicago, nu erau date la TV in Germania si am zis:
bun, atunci ma duc acolo. Am devenit mai implicat, am tot pus caramida cu
caramida la pasiunea asta si acum sunt foarte implicat", povesteste germanul.
Maratonul si semimaratonul sunt probele la care s-au
inregistrat cele mai multe recorduri in ultimii ani. Asta ridica nivelul
curselor din toata lumea: Berlin, Londra, Chicago.
Cu toate ca sportivii profesionisti sunt vedetele competitiilor,
important pentru organizatori este sa atraga tot mai multi participanti la
cursele populare. Dar devine tot mai greu in era fotbalului.
"E la moda sa le spui prietenilor ca ai alergat un maraton. Dar
cand alergi un maraton, e destul de greu. Esti bucuros ca ai facut asta, dar e
atat de dureros ca nu mai vrei sa repeti experienta. Asta inseamna ca numarul
mare de oameni care sa alerge la maraton este limitat si se va restrange cu cat
apar alte sporturi. Ca o consecinta, la unele competitii, e destul de greu sa
aduni oameni sa alerge la maraton. Cred ca numarul va scadea si un motiv este
ca si presa care joaca un rol important a create aproape un monopol pentru
fotbal. Toti vor sa vada fotbal, dar
maratoane nu prea des", spune profesorul.
Comments