PIETRELE (54)

In acest spatiu, puteti citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PIETRELE aparuta la Editura Eminescu in 1978.

Marginean incerca sa continue discutia cu Luca, acest tanar voinic si sanatos, reformat din armata pe motiv de boala, care simtindu-se peste tot in largul sau, emana in juru-i forta si siguranta, dar si aversiune si un foarte clar sentiment ca e mai bine sa nu ai de-a face cu el. Marginean incerca sa-si explice aceste reactii pe care le incerca si el fata de tanarul personaj, isi spunea printre altele ca poate si invidia unei reusite atat de spectaculoase si de neinteles ii facea pe oameni sa-l priveasca pe Luca neincrezatori sau chiar cu dusmanie, dar maiorul simtea totodata ca mai este si altceva la mijloc, ca sentimentul de nesiguranta pe care ti-l insufla tanarul avea o cauza mult mai reala -- pe care voia s-o cunoasca. Incerca sa-l compare cu Lazar, dar in vreme ce negustorul de cherestea avansa gafaind si opintindu-se, Luca prea avea aerul ca nu are probleme.

Intr-o zi, Marginean ii povestise lui Jager ca discutand cu Luca si venind vorba despre egalitate, tanarul domn formula rezerve categorice. ,,Sa presupunem, spuse cu ocazia aceea maiorul, ca egalitatea ar aduce un belsug atat de mare dupa ea, incat ar putea avea fiecare om tot ce si-ar dori." ,,Pai, tocmai asta n-as vrea sa se intample, replicase atunci Luca, important este sa conduci, nu bunastarea fiecarui nespalat." Tragand acum cu urechea, Jager isi aminti de discutia aceea si se mohori, vazand ca maiorul incepe sa se intereseze tot mai mult de semenii sai, mai precis, sa-si faca probleme in lega-tura cu ei, spulberand astfel incetul cu incetul imaginea pe care o crease cu atatia ani in urma si pe care o mentinuse intacta de atunci.

Acum Luca povestea o intamplare prin care trecuse cu cateva ore in urma si, ajutandu-se vartos in vorba de gesturi si interjectii, reda intocmai dialogul avut, dar mai ales ceea ce a spus el si cum l-a ,,pus pe celalalt la punct". Daca n-ai fi fost atent de la inceput, ai fi putut crede ca Luca il doje-neste pe maior si ca scena pe care o joaca face parte din pre-zent. Vorbea atat de tare si cu atata convingere, incat pana la urma cei sase barbati care sedeau cu el la aceeasi masa isi lasara in suspensie discutiile pe care le purtau doi cate doi si-i acordara intreaga lor atentie numai lui.

Dintre toti, Penescu parea cel mai nemultumit: il enervau oamenii care, neputand manui cuvintele, se ajutau de gesturi inutile ca de niste carje si de interjectii pe care el le numea ,,animalice". ,,Un om este cu atat mai civilizat, le explica mereu elevilor sai, cu cat foloseste gesturile numai in cazuri bine gandite, iar exclamatii, doar atunci cand vrea sa obtina efecte speciale. Nici gesturile si nici interjectiile nu pot fi substitute ale cuvintelor”. Drept urmare, elevii sai trebuiau sa raspunda ca la armata, din pozitie de drepti si cu mainile inerte de-a lungul corpului. In afara de asta, il mai enerva la acest Luca si sanatatea ostentativa (fata in fata cu propria sa constitutie atat de plapanda), il irita vorbirea nu atat popu-lara cat neglijenta, semi oraseneasca a tanarului, dar nu in ul-timul rand il scotea din sarite ca acest fost elev nedisciplinat a ajuns sa-l priveasca de sus. Profesorul se temea tot timpul, fara a fi in intregime constient de aceasta, ca Luca il va umili intr-o buna zi in public, ca-l va calca in picioare fata de toti cei prezenti. Regreta tot mai mult ca s-a asezat la masa cu el si devenea cu fiecare minut ce trecea mai poso-morat.

-- …pe urma mi-a venit eu vesnica scuza a ratatilor, continua sa turuie Luca, imi spunea ca n-a avut conditii, ca e dintr-o familie saraca si asa mai departe. A mai zis ca noi avem mai multi bani decat el si ca deci nu pierdem atat cat ar suferi dansul, daca ne-ar plati pe loc. Si stiti ce i-am raspuns? Ca tocmai de aceea avem noi bistari mai multi, pentru ca nu suntem dispusi sa ne lasam dusi de nas de scancetele celor ca el. (Si Luca le arata cum scancea infamul per-sonaj.) N-am dreptate, domnilor?

-- Dar si el are dreptatea lui…, incerca timid Penescu.

-- Da?! Asta sa i-o spuneti lu' mutu', dom' profesor! Lu' mutu'! N-am dreptate, domnilor? Nu exista dreptatea mea si dreptatea ta. Nu exista decat o singura dreptate: sau a mea sau a ta. N-am dreptate, domnilor? Pentru ca ce dreptate e aceea care nu e catusi de putin eficienta, care nu se… nu se…?

-- Nu se impune, il ajuta Marginean.

-- Exact! Care nu se impune prin nimic. Aia cel mult au o dorinta, dar nu… nu e…

-- Un fapt, ii sopti Marginean.

-- Da. Nu exista decat o dreptate, dom⁵ profesor, drep-tatea celui mai smecher! Asa-i lumea noastra facuta, il in-vata el aproape cu blandete pe Penescu. Pentru ca altfel o sa ziceti ca atat ministrul dumneavoastra cat si dumneavoastra aveti aceeasi dreptate…

-- Care ministru?

-- Al scolilor… Nu stiu cum ii spune, se enerva din nou Luca.

Marginean avea impresia ca il intelege. ,,Si Lazar pro-babil ca l-ar intelege, isi spuse el. Ce pacat ca astia doi nu stau la aceeasi masa. Asa cum se poarta Lazar cu nevasta-sa… Luca l-ar invata sa se poarte si cu muncitorii. Lazar, patron atotputernic acasa, patron atotputernic intr-o mare intreprin-dere… iar Luca spiritul lui calauzitor! Pentru ca pana si Lazar ar mai putea fi invatat… Iar Luca asta nu e capabil de un efort lung si ordonat… Oamenii fara scrupule fac intr-adevar ca dreptatea si forta sa fie totuna.” Doar ca vechea admiratie a lui Marginean pentru ,,oamenii viitorului” incepu sa-l sperie, desi nu-si putea ascunde curiozitatea pentru ce va fi.

In timpul acesta, lui Penescu i se parea ca fostul lui elev va porni pe loc un scandal impotriva sa.

-- Cine nu se pricepe ar face mai bine sa taca, continua Luca.

-- Totusi, daca te certi cu cineva pe motive atat de ,,teo-retice” ajungi de multe ori sa-l admonestezi mai mult decat pe altul care n-are nici o parere in domeniul respectiv, nu se putu abtine Penescu. Pe unul il faci prost -- se intampla si asta -- raportandu-l la ideile tale sau, daca esti in stare, la termenul cel mai inalt de comparatie pe care-l ai la indemana. Pe celalalt, pe cel care tace, il lasi in pace, nu-l poti raporta la nimic decat la el insusi. Si totusi, acesta de multe ori se strecoara mai usor. Pe unul ca asta, desi n-ai de ce sa-l respecti -- doar n-a spus nimic -- il poti crede un potential purtator de idei curate.

-- Ce tot vorbiti? Ce tot vorbiti, dom' profesor?! Luca se simti grav ofensat, mai ales ca n-a inteles ce-a vrut sa spuna Penescu.

-- Din punct de vedere moral, se sperie acesta tot mai tare, din punct de vedere moral dreptatea nu este niciodata numai de o singura parte. Vreau sa spun…, incerca el sa piarda cat mai demn.

Dar Luca nu-l mai lasa sa trancaneasca.

-- Si asta tot lu' mutu' sa i-o spuneti! Pai, tocmai din punct de vedere moral cel care n-are nici o farama de drep-tate, dar nici o farama, ma intelegeti?, este stimatul nostru datornic. Pentru c[ daca n-am fi noi atat de punctuali, ceas, dom' profesor, n-ar mai exista nimic eficient pe lumea noastra, iar cu din astea… cu sentimentalisme, nu se poate conduce o pravalie. Nu-i asa, domnule Stein?

Stein se multumi sa zambeasca nehotarat.

-- N-am dreptate, domnule Stein?

-- Stein este un om sentimental, Luca, spuse Jager.

-- Da, dar eu nu vorbeam de dugheana lui, ci de pravalia pe care o reprezint eu. E totusi o deosebire! Eu nu stiu multe, dar mi-a intrat si mie in capatana ceva ce mi-a spus odata cineva, nu va pot spune cine: ,,intr-o societate, zicea, trebuie sa existe intotdeauna niste stalpi care sa se vada din orice colt al ei, dupa care sa te poti orienta ca dupa turnul bise-ricii si de care sa nu te indoiesti niciodata ca-i vei gasi tot acolo unde i-ai vazut si ieri si alaltaieri. Dar daca stalpii astia se clatina sau dispar din locul lor, apoi, atunci toata lumea se orienteaza dupa luna sau dupa stele si nu mai ramane nimeni care sa ajunga acolo unde a vrut, oamenii incep sa se ciocneasca unii de altii si totul se duce la naiba". Asa sa stiti! Asa ca mult imi pasa mie daca domnul asta Szabo pierde in caz ca-si tine fagaduiala si plateste la timp; principalul este ca toata lumea sa stie ca noi suntem un stalp cu care nu te poti tocmi, care sta acolo indiferent cat ar costa acest lucru si dupa care te poti orienta la fix. N-am dreptate, domnilor? Pentru ca daca-i fac concesii lui Szabo, maine o sa ma pome-nesc ca o sa vina si domnul Stein sa incerce sa ma traga nitel pe sfoara cu niste vorbe bune de spus la domnisoare si pe urma o sa ne pomenim ca o sa se lase si dom profesor de hic haec hoc si o sa-si deschida si el o afacere, daca va vedea ca merge atat de usor… Nu-i asa, dom profesor? Asa ca, pentru ca sa aparam linistea voastra si mai ales situatia care exista, trebuie sa nu ne lasam nici unul smecheriti de vorbe dulci…

The post PIETRELE (54) appeared first on Cotidianul RO.