Protestele magistratilor, un pas spre reforma profunda a societatii

Fermitatea cu care magistraţii îşi susţin cauza ne face să credem că justiţia este în acest moment mai independentă decât a fost România după războiul de independenţă din 1877. Sau cum este acum în UE. De acum înainte Justiţia poate ţine piept la orice încercare de subordonare din partea unui partid sau a unei coaliţii.

Aceasta ar trebui să fie concluzia trasă în urma protestelor care s-au întins în toată ţara, la toate parchetele.

Protestul conjugat al procurorilor şi judecătorilor, chiar dacă nu este declarată o grevă propriu zisă,  este un model de acţiune civică demnă de a fi urmată de toate categoriile socio profesionale din ţară. 

În condiţiile existenţei unui guvern  ce lucrează mai mult în spatele uşilor închise  se impun acţiuni sociale de impact. Asta fac procurorii acum. Asta ar trebui să facă toţi cei afectaţi de măsurile aberante luate de guvernul PSD-ALDE în mod sistematic. De exemplu chestiunea contractelor part-time. Sau loviturile în serie date PF-urilor. Sau concurenţa neloială în cazul taximetriei.

Este un paradox cum un partid care a emanat un guvern care a făcut atâtea gafe, un guvern care a luat atâtea măsuri nefaste pentru economie continuă să fie primul în opţiunea alegătorilor. Cum reuşeşte un partid ca PSD care a reuşit să pună pe fruntea României eticheta de cea mai coruptă ţară din UE să întrunească adeziunea  a aproximativ o treime din numărul românilor care se prezintă la vot? Aceste adevăruri nu pot fi trecute cu vederea la infinit. Poate că le este dat chiar magistraţilor să declanşeze o mişcare de trezire a conştiinţelor. Este prea mult să pretindem că magistraţii vor declanşa o revoluţie, dar despre o trezire a conştiinţelor putem face măcar o aluzie. Toate salturile sociale, economice şi politice din istorie au fost determinate de grupuri de intelectuali. Să ne aducem aminte că  din mişcarea memorandistă din Transilvania făceau parte oameni cu pregătire juridică. Iuliu Maniu a fost jurist. Mircea Vaida Voievod, Ion Raţiu, Iuliu Coroianu, semnatarul memorandumului, originar din Eriu Sâncrai, şi mulţi, mulţi alţi oameni care au făcut istorie au avut pregătire juridică.

  Şi aceste evenimente la care suntem martori trebuie privite şi prin această prismă. Nu este vorba pur şi simplu doar despre un protest al magistraţilor. Este vorba despre o analiză profundă a cauzelor care au condus la acest protest. În anii ’90 intelectualii s-au aflat în prim planul vieţii politice, evident de partea opoziţiei democratice, anti-Iliescu, anti-FSN sau anti-PDSR. Poate că a venit rândul magistraţilor să se afle în fruntea mişcărilor de retrezire şi revigorare a spiritului civic.

I se pot aduce reproşuri DNA-ului. Se pot invoca prestaţiile discutabile ale unor procurori precum cei de la Ploieşti, dar un sistem juridic nu se judecă după excepţii. Dacă întreg corpul de jurişti, de la judecători şi procurori până la avocaţi îşi doresc o justiţie independentă, mai devreme sau mai târziu România va avea o justiţie independentă. Dacă doar politicienii îşi doresc o justiţie independentă nu vom avea niciodată o justiţie independentă. Independenţa vine din interiorul sistemului sau nu vine de nicăieri. Important este în această devenire, istorică până la urmă, ca opinia publică să fie alături de cei care pretind de la conducerea politică a ţării să respecte independenţa justiţiei. Dar ce partid din lume este cu adevărat sincer atunci când clamează independenţa justiţiei? În contextul actual, PSD pare să fie ultimul partid care îşi doreşte aşa ceva. Din păcate, acesta este adevărul. Şi nu avem dreptul să-l ocolim.