REPORTAJ. Batalia pentru rosia romaneasca se da in vami. Apelul unui fermier din Olt: ,,Opriti importurile! Producem destule tomate sa dam si la altii!"

REPORTAJ. Batalia pentru rosia romaneasca se da in vami. Apelul unui fermier din Olt: ,,Opriti impor...

Standurile de la supermarket ar trebui sa fie pline, din iunie pana in octombrie, de legume produse in Romania. Asa crede Mihai Chesnoiu, fermier ,,din tata-n fiu", din Gradinari, judetul Olt. ,,In perioada asta, producem destul sa livram si la export. Opriti importurile! Mai puneti frana! Cultivam destule rosii sa dam si la altii. Dar pentru a exporta e nevoie de vointa politica. De masuri. De politici agricole corecte. Dar nu se vrea. Noi suntem tinuti aici pentru ca asta vrea politicul", spune Chesnoiu.

,,In alti ani electorali, o lasau mai usor cu importurile"

La ce se refera ,,aici"? Se refera la mana lanturilor de distributie, care sunt controlate de firme axate pe importuri, nu pe colaborarea cu producatorii locali.&

Cel mai rau lucru, crede Chesnoiu, e ca in magazine domina, in continuare, rosiile din Turcia, ,,conforme cu criteriile din Turcia, nu din UE": ,,In firmele astea de distributie, care asigura relatia dintre producatori si supermarketuri, sunt implicati politicieni sau finantatori de partide. In alti ani electorali, o lasau mai usor cu importurile pe vara, sa ne putem vinde si noi recolta. Mai respiram. Dar anul asta, nimic. In primavara, s-au aruncat castraveti. Apoi fasole verde. E disperare mare. Sper sa nu urmeze rosiile".&

Afacere de familie

Gradinari face parte din bazinul horticol al Oltului. Este o zona consacrata a culturilor de rosii, castraveti, ardei, varza si vinete. Mihai Chesnoiu, 38 de ani, se ocupa de cinci hectare de plantatie in camp si de 6.000 de metri patrati de sere si solarii.&

Inainte, administra ferma familiei cu sprijinul parintilor, dar, cum acestia au imbatranit, se bazeaza doar pe el insusi si pe sotia lui. ,,De cand a venit al doilea copil pe lume, sotia mea alapteaza si nu ma mai poate ajuta. Asa ca umblu singur, singur... Am muncitori angajati, am si zilieri, ce-a mai ramas din exodul spre Occident. Dar au destule de facut incat sa-i mai incarc si cu grija irigatului si a tot ce inseamna tehnica fermei".&

Agricultura n-a fost prima optiune de cariera a lui Mihai Chesnoiu. A absolvit doua facultati, una de Economie, alta de Inginerie. ,,Chiar as fi vrut sa profesez, mai ales inginerie. Cand eram student, erau pline holurile facultatii de anunturi de angajare. Apoi a venit criza din 2009 si nu mai gaseai de munca nicaieri. M-am intors acasa, la parinti, sa pun umarul la ferma. Vreo patru ani am cautat de lucru la oras, in timp ce munceam in solar. Dar atractia pamantului a fost tot mai mare. Si asa am decis sa raman in sat si sa preiau afacerea familiei".&

Bancul cu rosia de Turcia

In prezent, Mihai Chesnoiu e presedintele unei cooperative de gradul 2, adica o entitate care poate face si exporturi de legume. ,,Doar ca ne trebuie acorduri-cadru, pe partea politica, in alte tari. Ma gandesc la Orient, la tarile arabe. Si ne trebuie clienti. In tarile UE, e mai complicat sa ajungi sa livrezi, pentru ca piata e deja ocupata".&

Marele rival al tomatei romanesti este, in continuare, rosia turceasca. ,,Noi facem glume pe seama ei. Umbla vorba ca laditele in care sunt ambalate rosiile din Turcia se strica. Rosiile lor sunt perfecte, dar sunt produse de laborator. Intra pe piata UE avand certificate de conformitate cu criteriile din Turcia, nu din UE. Pe cand noi ne conformam la regulile Uniunii. Sunt foarte putine insecticide pe care le putem folosi si foarte putine tratamente pe care le putem face. Si e foarte bine, protejeaza consumatorul. Pe cand turcii nu au restrictiile astea. Mi-a povestit un sofer de TIR ca, la o luna de la tratamente, daca un cal mananca vrejul de rosie turceasca, moare. Vrejul, nu fructul. La o luna de la tratamente!".

,,Sunt aproape la fel de dulci ca pepenii de Dabuleni!"

Momentul culesului face, de asemenea, diferenta intre rosia noastra si cea din Turcia. Pentru exemplificare, Mihai Chesnoiu arata pe tulpina unei rosii incarcate de gogonele. ,,Pentru rezistenta pe raft, o rosie se recolteaza la culoarea portocalie, dimineata. Seara, ajunge la culoarea rosie. Pe cand in Turcia, se recolteaza la verde. Cand verdele intens al unei gogonele incepe sa dea putin spre galben, inseamna ca a inceput procesul de coacere. Aceasta rosie nu va avea defecte vizibile, pentru ca e foarte tare, nu va avea defecte de coaja, procentul de sortare va fi foarte mic".&

Dar, insista fermierul, o rosie culeasa verde nu va avea nici acelasi gust, nici aceiasi nutrienti ca o rosie coapta la lumina soarelui. ,,Uitati", spune el, rupand o tomata, ,,uitati ce brix (n.r. - indicator al continutului de zaharuri din fructe si legume), asta e dulceata rosiei. Sunt aproape la fel de dulci ca rosiile de Dabuleni. Copiii mei mananca din solar. E pacat sa importam, cand putem produce aici o astfel de hrana!".&

Pentru ca sunt culese mai coapte si au mai putine tratamente, pe coaja rosiilor romanesti sunt defecte, zgarieturi facute de insecte. Nu sunt perfecte. ,,Si rezista mai putin la raft".

Saltul la microprocesare

Anul acesta se arata excelent pentru rosii. ,,Productia e buna spre foarte buna. Daca reusesc sa dau rosiile cu o medie de 2,5 lei kilogramul, m-as alege cu un profit de 0,80 de bani pe kilogram". Dar distribuitorii cer cantitati din ce in ce mai mici. Probabil doar sa completeze ce aduc deja din import, afirma Chesnoiu.&

,,Noi suntem semiorganizati. Mai trebuie sa progresam pe partea de ambalaj, transport. Inteleg ca e mai comod ca supermarketurile sa lucreze cu furnizori putini, dar puternici. Sa contracteze marfa cu TIR-ul, nu cu dubele noastre care sunt de cinci ori mai mici. O singura data ocupa rampa, o singura foaie de intrare...".

Langa sere, Mihai Chesnoiu a inceput construirea unui depozit. ,,O sa ma apuc de el, in curand. Trebuia sa il fac de anul trecut, dar, daca tot am intarziat, am schimbat proiectul si am inclus si partea de microprocesare". Obiectivul e sa produca, din recolta, din legumele imperfecte, care nu se califica pentru raft, pasta de tomate. Si sa exploreze sectorul HoReCa, unde e nevoie de legume, prelucrate sau nu, la bucatarii.&

Depozitul era important pentru a avea intrare intr-un lant de supermarketuri. Fiecare retailer are conditiile lui de acceptare a furnizorilor, de la garantarea unei anumite cantitati de marfa pana la auditarea unui depozit propriu, cu o anumita capacitate.&

Irigatiile sunt mecanizate, cu o pompa cu presiune, pentru cultura in camp, si la picatura, pentru solarii. Iar la utilizarea acestor instalatii intra in scena componenta de inginer a fermierului din Olt.&

,,Folosesc insecticidele omologate pentru culturile bio, am doar doua tratamente facute anul acesta. Nu le pot pune eticheta bio, pentru ca fertilizez. Fertilizez cu produse bio, dar folosesc si chimic. O rosie are nevoie de multi macro si micronutrienti. Acum fertilizez cu calciu. E tot natural. Pot sa incadrez cultura mea la cultura eco. Dar e multa birocratie sa ma autorizez. Probe de sol, de apa. Sa dezinfectez solariile. Imi trebuie om sa umble dupa acte. Dar nu ma ajuta cu nimic, daca eu lucrez prin intermediari, nu e eticheta mea pe produs".

Legenda ,,produselor traditionale" romanesti

,,Omul care sa umble dupa acte" alapteaza. Iar ceilalti oameni s-au cam indepartat de Mihai, dupa anii slabi de productie. Fermierii din cooperativa, care sunt din judete din sudul si vestul tarii, discuta intre ei despre cererea din piata. Mihai ii convoaca la sedinte pe WhatsApp. Semnele nu sunt bune. ,,Anul asta ne-au diminuat rau. Cererea e pentru cantitati mici".

Fermierii vorbesc despre rosii turcesti ,,vopsite" in depozite ca fiind olandeze sau romanesti. Despre mari depozite de legume din Turcia controlate de afaceristi romani, protejati politic. Despre mari cooperative agricole din Romania care livreaza in supermarketuri produse turcesti, sub o eticheta inselatoare, care lasa sa se inteleaga ca sunt din Romania. Despre fabrici de conserve din Romania care pun pe rafturile supermarketurilor ,,produse traditionale" din materii prime importate din Turcia si Iran.&

In vremea asta, precizeaza Mihai Chesnoiu, guvernantii au amanat pentru la anul o masura legislativa legata de microprocesare. ,,In Occident, fiecare ferma are fabricuta ei de suc de rosii, de vinete coapte, de varza murata. La noi, acest lucru nu e incurajat in nici un fel", adauga fermierul din Gradinari.&

Ironic, isi aminteste el, anul trecut, un mare lant de supermarketuri lua mai ieftin rosiile de la producatorii romani si le dadea mai scump la raft. ,,Ne-au luat cu 1,7 lei kilogramul de rosii si l-au dat la raft cu 6,5 lei. Rosia de Turcia o luau cu 3 lei si ceva si o dadeau cu 5. A fost un mare scandal, s-au suparat fermierii. La 1,5 lei pot sa vand, o etapa, ca sa nu arunc. Dar la 1 leu, cu cat o iau bisnitarii, n-as recolta".&

Iar la piata, marturiseste tanarul, nu mai are timp sa stea. ,,Daca nu irig la 2 zile, daca nu ma ocup de tratamente, daca nu stau langa oameni... Pot sa fac livrari, sa zic, de 3 ori pe saptamana. Dar sa plec in piata... N-am mai vandut in piata din 2019. Din 2012 pana in 2019, toamna, am vandut in piata la Brasov. Dormeam pe unde ma apuca somnul".&

,,Programul Tomata divizeaza fermele"

In opinia lui Mihai Chesnoiu, programul Tomata face mai mult rau decat bine producatorilor romani de legume. ,,Pentru ca divizeaza fermele. 3.000 de euro, cat e subventia, nu inseamna mare lucru. Asa ca mai multi membri ai aceleiasi familii iau fiecare subventie, pentru o bucatica din ferma, sa inteleaga ceva din bani. Si avem mai multi mici producatori, fara putere, in loc de mai multi producatori mari. Nu sunt cerinte, doar sa produci rosii, nu sunt standarde impuse, sa stimuleze competitivitatea in sector. Programul asta doar divizeaza, nu protejeaza fermierul roman, nu-l ajuta sa-si valorifice munca".&

Importatorii de legume sunt marii castigatori din lantul care incepe din solar si se incheie in farfurie. Cata vreme politicul ii va favoriza pe importatori in dauna producatorilor si nu va interveni prin masuri, criterii si controale care sa dea o sansa reala rosiilor romanesti, fermierilor precum Mihai Chesnoiu nu le ramane decat rezistenta solidara la ofertele de pret derizorii, venite dinspre intermediari.

,,Am un prieten care lucreaza sezonier la o ferma de brazi in Danemarca. Imi spune sa vin si eu acolo. N-am fost plecat niciodata. Spune ca in trei luni acolo as castiga cat intr-un an, muncind cu toata familia, la mine la ferma. Tentatia e mare. Tentatia e mare pentru ca o cultura de rosii depaseste noua luni ca intretinere. Iar la final, chiar si intr-un an foarte bun ca asta, te bucuri daca ai dat marfa, macar o parte, daca nu iesi in pierdere. Nu mai vorbim despre castig".&