Sarbatoare 12 iunie. Inceputul Postului Sfintilor Petru si Pavel: dezlegare la peste

Sarbatoare 12 iunie. Inceputul Postului Sfintilor Petru si Pavel: dezlegare la peste

OrtodoxeSf. Cuvios Onufrie cel Mare si Petru Atonitul

Greco-catoliceSf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru de la Athos

Romano-catoliceSf. Gaspar, pr.

Sfantul Cuvios Onufrie cel Mare este pomenit in calendarul crestin ortodox la 12 iunie.

Sfantul Onufrie s-a nascut ca rod al rugaciunii parintilor sai si a fost de prunc dus la manastire. A trait la inceput intr-o manastire cu viata de obste din tinutul Tebaida, in pustia Ermopole (Egipt).

Mic fiind, Onufrie obisnuia sa mearga la trapeza si sa ceara cate o bucatica de paine, apoi se ducea in tinda bisericii, unde era zugravita icoana Nascatoarei de Dumnezeu, care tinea pe mainile ei pe Hristos. Se apropia de icoana, fiind fara de rautate, si cu nestiinta vorbea cu pruncul Hristos zugravit pe icoana, spunandu-i: "Si Tu esti mic precum sunt si eu, insa eu ma duc la trapeza, cer paine la trapezar si mananc, iar Tu nu mananci niciodata. Pentru ce te chinuiesti asa, nemancand nimic? Iata, primeste partea mea si mananca". Iar pruncul Hristos cel inchipuit pe icoana, ca si cum ar fi fost viu, intindea manuta Sa si lua painea din mainile lui Onufrie.

Afland monahii din manastire despre o minune ca aceasta, s-au inspaimantat cu totul si l-au invatat pe trapezar sa nu-i mai dea paine lui Onufrie atunci cand va cere, ci sa-i spuna sa se duca sa ia de la cel caruia si el i-a dat de atatea ori, adica de la Hristos.

Dimineata, venind Onufrie si cerand paine dupa obicei, trapezarul nu i-a dat, ci a zis: "Du-te si tu de cere paine de la Acela Caruia i-ai dat tu de multe ori". Pruncul, fiind flamand, s-a dus plangand catre icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a zis catre pruncul Hristos, inchipuit pe icoana: "Trapezarul nu voieste sa-mi dea paine de la el, si-mi este foame; da-mi Tu de la Tine, ca si eu ti-am dat de multe ori!".

Atunci, pruncul Hristos indata i-a dat o paine mare, frumoasa, curata alba ca zapada si calda. Painea era atat de mare, incat era cu neputinta unui copil de sapte ani sa o duca cu usurinta. Onufrie, luand painea din mainile lui Hristos, o ducea cu foarte mare greutate. Si venind cu ea la parintele, se lauda zicand: "Iata, pruncul Hristos mi-a dat o paine!".

"Onufrie, crescand cu niste sporiri de fapte ca acestea si cu dar de la Dumnezeu si de la oameni, a ajuns la varsta si masura faptelor bune, cea vrednica de a se salaslui in pustie si a iesi la razboi impotriva vrajmasilor celor nevazuti". (Vietile Sfintilor)

Sfantul Onufrie a parasit asadar manastirea, retragandu-se in pustie, unde a vietuit vreme de saizeci de ani, nevazand fata omeneasca, hranindu-se dintr-un finic (curmal), aflat in apropierea chiliei sale.

A fost intalnit de Ava Pafnutie, in peregrinarile acestuia pe la parintii pustiei, el a fost de fata la moartea Sfantului Onufrie.

In timp ce invelea trupul Sfantului Cuvios Onufrie cu o parte din vesmantul sau, Ava Pafnutie a vazut cum indata a cazut coliba sfantului, s-a uscat finicul si a secat firul de apa care curgea acolo.