Sarbatoare 4 decembrie - Zi mare in calendarul ortodox - Cruce cu NEGRU

Sarbatoare 4 decembrie - Zi mare in calendarul ortodox - Cruce cu NEGRU

Sarbatoare 4 decembrie - Zi mare in calendarul ortodox - Cruce cu NEGRU

OrtodoxeSf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan DamaschinDuminica a 27-a dupa Rusalii

Greco-catoliceDuminica 27 dR. Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul

Romano-catoliceDuminica a 2-a din AdventSs. Ioan Damaschin, pr. inv.; Varvara, fc. m.; Fer. Adolf Kolping

Sfanta Mare Mucenita Varvara este pomenita in calendarul crestin ortodox la 4 decembrie.

Sfanta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, si a trait in timpul imparatului roman Maximian Daia (305-311), in cetatea Iliopoli.

Tatal sau a zidit pentru ea, fiind foarte frumoasa, un loc inalt iar pe el a ridicat case frumoase in care fiica sa sa locuiasca si sa nu fie vazuta. In palatul sau, Sfanta Varvara, privind spre cer si luand seama la stralucirea soarelui, la alergarea lunii si la frumusetea stelelor, le intreba pe insotitoarele sale: "Cine le-a facut pe acestea?". La fel, cautand si la frumusetea de pe pamant, la verdeata campului, la pomi, la gradini, la munti si la ape, intreba: "A cui mana a zidit toate acestea?".

Asa Sfanta Varvara a cunoscut singura pe adevaratul Dumnezeu si a inceput sa-i dispretuiasca pe zei, inchipuirile lor considerandu-le drept lucruri facute de maini omenesti. Ea cauta adeseori spre cer, ziua si noaptea, si din zidiri se sarguia sa il cunoasca pe Ziditor.

"Odata ea privind mult la cer si fiind cuprinsa de o mare dorinta ca sa stie cine a facut acea inaltime cu bunacuviinta si acea latime si stralucire a cerului, deodata a stralucit in inima ei lumina dumnezeiescului dar si i-a deschis ochii mintii, pentru cunostinta nevazutului, nestiutului si neajunsului Dumnezeu, care, cu intelepciune a zidit cerul si pamantul. Si zicea intru sine: \"Un Dumnezeu ca acela trebuie sa fie pe care nu l-a zidit nici o mana omeneasca. Acela singur este facator si pe toate cu mana Sa le zideste. Unul trebuie sa fie cel ce a intins latimea cerului, a intemeiat greutatea pamantului si straluceste din inaltime toata lumea cu razele soarelui, cu stralucirea lunii si cu lumina stelelor, iar jos infrumuseteaza pamantul cu copacii si cu felurite flori si-l adapa pe el cu rauri si cu izvoare de apa. Un Dumnezeu ca acela trebuie sa fie, care pe toate le tine, pe toate le carmuieste, pe toate le viaza si pentru toti mai inainte poarta de grija\"". (Vietile Sfintilor)

Cand tatal sau a vazut ca Sfanta Varvara ramane credincioasa descoperirii sale, adica a acelui Dumnezeu in Treime inchinat, Tatalui, Fiului si Sfantului Duh, a predat-o autoritatilor romane, care dezlantuisera prigoana impotriva crestinilor.

Dupa ce a fost chinuita, a fost purtata in batjocura multimii prin cetate, gasindu-si sfarsitul martiric chiar in mainile tatalui sau, care a ucis-o cu sabia. Cand mergea spre locul de osanda, Sfanta Mucenita Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o si isi vor aduce aminte de patimirile sale cele multe si cumplite, ca ei sa nu sufere de boala napraznica si moartea neasteptata sa nu-i rapeasca.

Dupa ce a ucis-o, tatal ei a fost lovit de trasnet pe cand cobora din munte si a murit.

* Sfantul Cuvios Ioan Damaschin s-a nascut la Damasc, la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului VII, intr-o familie nobila si bogata, care conducea administratia fiscala a Siriei.

Dupa capitularea Damascului in fata arabilor, la 4 septembrie 635, familia Sfantului Ioan a ramas in sfera conducatoare a statului care acum era ocupata de catre califii arabi.

Sfantul Ioan a avut asadar parte de o educatie aleasa pe care a primit-o alaturi de fratele sau adoptiv, Cosma.

In urma mortii tatalui sau, Sfantul Ioan a ocupat mai departe dregatoria rezervata familiei sale. Dupa declansarea prigoanei impotriva crestinilor, care nu mai puteau sa ocupe functii inalte in stat, Sfantul Ioan a ales sa-si pastreze credinta sacrificand rangul si situatia sociala pentru Mantuitorul Hristos.

Si-a impartit averea la saraci si la biserici, a dat libertate robilor sai si s-a retras impreuna cu fratele sau la Manastirea Sfantului Sava.

Patriarhul Ioan V al Ierusalimului (706-735 sau 745), pentru a-l avea mai aproape, l-a hirotonit preot si l-a insarcinat sa predice in Biserica Invierii din Ierusalim.

Sfantul Ioan Damaschin s-a facut cunoscut prin marea sa intelepciune. Este autor de lucrari prin care condamna iconoclasmul (lupta impotriva icoanelor), sustinut de Leon Isaurul (717-740).

"El este crainicul adevarului, aparatorul neinduplecat al traditiei, strigand continuu: \"Sa nu depasim hotarele vesnice pe care le-au pus parintii nostri, ci sa tinem predaniile asa cum le-am primit\"". (Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993)

Pe langa istoria luptei sale impotriva iconoclastilor, Sfantul Ioan Damaschin este cunoscut si ca dogmatist si imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsa in volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulata "Cuvant minunat si de suflet folositor". Lucrarea sa rezuma principalele aspecte ale vietii ascetice.

Sfantul Ioan Damaschin a trecut la cele vesnice la Manastirea Sfantul Sava, in anul 749. (sursa: vol. "Vietile Sfintilor"; Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993)

Comments