Sfanta Maria Mica 2024 – Traditii, superstitii si credinte pentru o zi a schimbarii

Sfanta Maria Mica 2024 – Traditii, superstitii si credinte pentru o zi a schimbarii

Santamaria Mica sau Precista Mica, in 8 septembrie, este sarbatoarea de incheiere a anotimpului cald, momentul cand, prin traditie, oamenii treceau de la palarie la caciula, iar multe lucruri se schimbau. Ce superstitii erau respectate? Care este diferenta dintre Santamaria Mare si cea Mica?

Santamaria Mica – O zi pentru viata fara de sfarsit

Maica Domnului are in calendarul ortodox noua zile de pomenire, incepand cu Buna Vestire din martie si terminand cu ,,Zamislirea Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana", la final de decembrie.

Doua dintre aceste noua zile sunt cele mai cunoscute, fiind situate la ,,hotarul" dintre finalul verii si inceputul toamnei.

Nasterea Maicii Domnului este praznuita de Biserica pe 8 septembrie, fiind prima mare sarbatoare din anul bisericesc (an care incepe la 1 septembrie). A fost fixata in a opta zi din anul bisericesc, pentru ca cifra opt simbolizeaza ziua vesniciei, viata fara de sfarsit.

Pe 15 august crestinii praznuiesc Adormirea Maicii Domnului (numita popular Santamaria Mare), iar pe 8 septembrie este Nasterea Maicii Domnului (Santamaria Mica).

Nu faci curatenie in casa, pentru a nu atrage raul

Potrivit traditiei populare, la sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, ca de altfel la orice mare sarbatoare, nu se fac treburi gospodaresti, nu se spala rufe, nu se face curatenie in casa, ca sa nu se atraga raul. In popor se spune ca in aceasta zi vor fi ascultate mai ales rugaciunile femeilor care vor sa aiba copii, dar si ale celor insarcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta sa aiba o nastere usoara.

Si cei care vor sa se casatoreasca se pot ruga in aceasta zi Maicii Domnului, ca sa-si gaseasca perechea potrivita. In aceasta zi, credinciosii tin candelele aprinse in dreptul icoanei Fecioarei Maria si impart din fructele toamnei pentru morti.

In traditia populara se considera ca vara incepe la Onofrei (Cuviosul Onufrie cel Mare, sarbatorit pe 12 iunie) si se termina la Santamaria Mica (8 septembrie). Toamna se incheie la Sf Nicolae.

O sarbatoare a fructelor, a targurilor si a schimbarii in luna lui Rapciune

Septembrie este prima luna a calendarului biblic, iar romanii ii spuneau acestei luni in mod popular Rapciune, cu inteles de racire a timpului si exista si o zicala: ,,In luna Rapciuni/Cad copiii pe taciuni", sensul fiind ca se strangeau in jurul focului.

Trebuie spus ca septembrie ajunge sa semene cu o luna de vara tot mai adesea, cel putin in primele zece zile, dar cel mai clar semne al toamnei este dat de noptile ce sunt din ce in ce mai reci dupa data de 15.

,,Sarbatoarea de incheiere a anotimpului cald, zi de hotar pentru vara, este socotita Nasterea Maicii Domnului, Santamaria Mica, sau Precista Mica, 8 septembrie. Odata cu schimbarea vremii, oamenii isi schimbau tinuta vestimentara, iar pasarile migratoare isi incepeau calatoria spre alte taramuri, mai calde, semn ca vara s-a sfarsit", scrie Narcisa Stiuca, in cartea Spirala sarbatorilor - Rosturi, talcuri si deslusiri.

In Oltenia se faceau si un fel de pomeni ,,pentru vii" si sunt sfintite fructele toamnei. Iata ce scrie Narcisa Stiuca:

,,In localitatile din sud-vestul Olteniei se tin Sarindare de obste numite si Pomeni de Vii, desfasurari ample pentru sanatatea familiilor, pomenirea mortilor si sfintirea fructelor toamnei. Este o sarbatoare a bucuriei, a celebrarii recoltei, a transformarii naturii in cultura, caci fructele si celelalte roade ale pamantului s-au zamislit prin truda oamenilor."

Despre Santamaria Mica ca hotar astronomic intre vara si iarna scrie si Ion Ghinoiu, (in cartea Calendarul taranului roman - Zile si mituri). Hotar ,,marcat de inchiderea pamantului pentru reptile si insecte, de plecarea pasarilor migratoare spre tarile calde, de schimbarea PALARIEI cu caciula, de targurile si iarmaroacele unde se vindeau si se cumparau produse specifice sezonului".

Exista si o varianta mai putin eleganta a zicalei cu palaria, relatata de Ion Ghinoiu in ,,Dictionar de Mitologie Romana: A venit Santamarie? Te-ai pi...t in palarie", fiindca in unii ani noptile puteau fi reci si puteau aduce si inghet la altitudini mai mari sau in depresiuni. In ultimii ani prima decada din septembrie a adus de multe ori temperaturi de vara la pranz.

Taranii faceau in acesta perioada diverse activitati: culegeau ultimele plante si fructe de leac, bateau nucii, incepeau culesul strugurilor si semanau graul, orzul si secara. Erau jupuite si cojile ulmului, pentru legatul vitei de vie.

Iata ce scrie Ion Ghinoiu despre semnificatiile religioase ale sarbatorii si despre o legenda:

,,Conform traditiei crestine, Fecioara Maria a fost nascuta miraculos. Parintii ei, Ioachim, descendent al unui neam imparatesc, si Ana, descendenta din neamul lui David, erau defaimati si huliti ca nu aveau copii. Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti, iar femeia lui, stearpa si neroditoare, in gradina, sa le dea rod sfant pantecelui. Dupa unele legende populare, Ana ar fi ramas insarcinata, mirosind sau sarutand o frunza de par sau o floare, dupa altele s-ar fi nascut din durere de inima, dintr-o mama de 7 ani si un tata de 77 de ani".