Sfarsitul epocii Iohannis sau sfarsitul PNL-ului? Mai bine-l trimiteau la Munca
PNL a ajuns la rascruce: merge pe mana lui Iohannis si risca sa ia procentele lui Ciuca (din sondajele care nu-s platite de liberali) sau ia distanta de omul pe cale sa intruchipeze ideal-tipul politicianului care starneste repulsie si regrete multora dintre cei care l-au votat.
Klaus Iohannis a reusit in mai putin de un an sa rateze tot ce se putea rata in materie de reconversie profesionala. In cursa pentru NATO nu si-a jucat cu abilitate sansele si nu a profitat de atuurile Romaniei, in contextul razboiului din Ucraina. Absent in mass-media nationala, Iohannis a lipsit si in exterior. Nu a dat interviuri, iar echipa de la Cotroceni a fost atat de zgarcita cu informatiile pentru publicatiile externe (in conditiile in care oricum seful statului nu da doi bani pe jurnalistii romani), de parca functia ateriza din cer, nu in urma negocierilor.
Rand pe rand a fost vehiculat ca potential comisar european, presedinte al Consiliului European si chiar reprezentant al Comisiei pentru reconstructia Ucrainei. Viteza cu care veneau functiile era intrecuta doar de cea prin care pierdea orice combinatie castigatoare. In final, nici macar pentru un portofoliu de comisar nu a mai fost vazut capabil, cum ar fi cel a Muncii.
Cu toate acestea, liberalii au incercat (si inca incearca) sa-l salveze de la o pensionare subita si sa-i dea o functie de senator. Ca si cum nu aveau suficiente probleme prin candidatura lui Nicolae Ciuca, care aduce aminte de cazul Busoi (liberal care in 2016 nu reusea deloc sa creasca electoral, desi dorea sa fie primar al Bucurestiului), PNL se vede tras in jos de efectul Iohannis.
In ianuarie aratam cum Iohannis este presedintele cu cea mai scazuta cota de incredere la inceputul ultimului an de mandat, cu 16,2% (INSCOP), fata de Basescu, 22,1% (INSCOP), Ion Iliescu - 49% (IMAS) si Emil Constantinescu - 19% (IMAS). Greu de crezut ca procentele au explodat intre timp pentru un presedinte care in ultimul nu s-a remarcat cu nimic. Mai ales in relatie cu legislativul.
Presedintele tacut
Atat de mult i-a placut lui Iohannis Parlamentul incat dupa depunerea juramantului din decembrie 2019, viitoare vizita a fost la un eveniment al legislativului din noiembrie 2022, pe o tema legata de reprezentarea femeilor.
Fara discurs privind starea natiunii la final sau inceput de an, fara conferinte de presa sezoniere sau cu o incercare de a mai salva din aparente, Iohannis a reusit sa ii faca pe multi sa le fie dor de Traian Basescu, care da ora exacta prin conferintele sale de la 18.00. Cucul de la Cotroceni n-a mai ,,cantat" in era epoca Iohannis.
Ca un adevarat partid de curajosi, niciunul din liderii care conteaza in PNL nu a spus clar ceea ce soptesc unii membri pe la colturi: Iohannis ingroapa partidul, iar in urma lui risca sa nu mai ramana nimic.
Asa ca, in loc sa incerce sa-i dea o functie in Parlamentul Romaniei, liberalii, de mana cu PSD-ul adus la guvernare de acelasi presedinte, mai bine l-ar fi trimis pe seful statului la Munca, adica unul de domeniile de care va raspunde Roxana Manzatu, propunerea Romaniei in Comisia Europeana. O functie departe de Bucuresti si de procentele partidului. &
Unii ar spune ca nu are genul potrivit. Dar cred ca e doar o problema de interpretare. Francezii au renuntat la Thierry Breton si era asteptata o doamna. Surpriza sau nu, au revenit cateva ore mai tarziu cu Stephane Sejourne, fost ministru de externe al Frantei si fost partener de viata al lui Gabriel Attal (ex-prim-ministru). Asa ca daca ei au reusit, de ce nu ar fi putut si Romania, mai ales ca Iohannis vine din familia politica a Ursulei von der Leyen. Gen nepotrivit, dar origine sanatoasa.
Insa zarurile au fost aruncate, iar lista lunga a functiilor potrivite pentru un presedinte asa de activ ca al nostru a ramas fara pozitii care sa fie la inaltimea personajului. Un politician care pana anul trecut nu-si luase concediu, dedicandu-se zi si noapte tarii!
La final de mandat si epoca politica, Iohannis lasa in urma un partid in degringolada si un electorat bulversat, iar cel mai probabil si un mare regret: nu a reusit sa ajunga sa intareasca relatiile cu Noua Zeelanda, teritoriile de peste mari ale Frantei (Tahiti si Bora Bora) sau Papua Noua Guinee.
Asa ca-mi ramane sa intreb si sper sa si aflu raspunsul cat mai repede cu putinta: peste ani, oare cineva va putea spune despre sine ca e iohannist, asa cum unii fara regrete spun si azi ca sunt basisti? Iar daca va spune, ce va insemna: persoana discreta, persoana absenta sau iubitoare de calatorii subventionate de stat?
Comments