Spitalul (19)

Spitalul (19)

In acest spatiu, puteti citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz ,,Spitalul" aparuta la Editura Eminescu in 1981. Volumul a aparut si in Serbia la editura Arka din Smeredovo si a obtinut premiul pentru cea mai buna carte straina la Targul de carte de la Belgrad, 2010.

&

-- Ce-i, il intreba Lazar pe functionarul I.

-- Suntem foarte in urma cu lucrarile. Noul sef al spitalului m-a amenintat ca daca nu-i dam situatiile pana intr-o ora, o sa ne consemneze pe toti.

-- Cine? Iancu? Lazar intinse mana dupa telefon, dar isi aminti ca in locul lui Gunes acum ar da chiar de Iancu. Nu stii cum as putea da de domnul Comandant?

-- Eu? Cum o sa stiu eu asa ceva?

-- Ai dreptate.

-- Tot ceea ce stiu este ca domnul Comandant a plecat acum o jumatate de ora la primarie.

-- La primarie?

-- Da. Se spune ca vrea sa trateze cu cei de acolo rechizitionarea a vreo doua strazi de langa spital. Nu mai avem loc…

-- Si Moravetz unde e?

-- Domnul Moravetz? Asta chiar ca nu stiu.

-- Altceva?

-- Sa vi-i prezint pe cei doi noi angajati?

-- Nu. Da-le halate ca ale noastre si ii voi recunoaste eu si singur. Si plaseaza-i la

coada ierarhiei noastre.

-- Bineinteles.

-- Altceva?

-- Am fost vizavi.

-- Si cum e?

-- Mai bine decat am sperat. Seful de acolo e un om de inteles. I-am expus punctul nostru de vedere si a fost de acord cu tot ce am propus. Mai ramane .sa numiti pe unul dintre

functionarii cu experienta si devotati ca sef al filialei noastre de peste drum.

-- Da. Lucrurile se complica. Va trebui sa ne modificam intreaga organizare. Si

intr-adevar mai avem nevoie de functionari. Nu ni s-au mai aprobat posturi?

-- Domnul Comandant este atat de ocupat incat nu mai apuca sa semneze noul nomenclator. Si pana atunci…

-- Pe cine ai vrea sa numim dincolo?

-- Stiu si eu?

-- Sau vrei sa mergi chiar dumneata?

-- Eu? Domnule administrator, eu am incercat sa-mi fac datoria cu prisosinta si incurajat de faptul ca ati avut amabilitatea sa ma apreciati chiar de la inceput numindu-ma sef

peste colegii mei.

-- Lasa astea! Vrei sau nu?

-- Sincer? Pai, cum o sa vreau?

-- De ce?: Acolo ai fi sef si ai putea…

-- Da, dar aici sunt al treilea om dintr-un fel de comandament administrativ general.

Daca ne mai extindem. si neindoios ca ne vom extinde, se va mari si corpul nostru si daca binevoiti sa ma mentineti in ierarhia actuala, am sanse sa ajung al treilea om, al unui ,,serviciu care in curand s-ar putea sa aiba sute de lucratori. Pe cand daca m-as duce dincolo as avansa numai ca titlu si as intra pe o linie moarta. Iertati-mi sinceritatea.

-- Bine. Atunci, numeste-l pe adjunctul dumitale!

-- Daca-mi permiteti… De dansul am putea sa mai avem nevoie aici. Cred ca adjunctul dansului ar fi mai potrivit.

-- Oricum, si vizavi avem nevoie de un om capabil.

-- Cred ca va corespunde.

-- Fa-i formele si trimite-1 cu ele la mine. la semnat!

-- Imediati

-- Dar mai anexeaza si o recomandare din partea dumitale. In fond, dumneata esti vinovatul ca l-am trimis pe el dincolo.

-- In zece minute veti avea totul aici.

-- Si trimite-mi-1 pe Moravetz cand va binevoi sa soseasca.

Functionarul pleca si Lazar statu sa se gandeasca. Habar n-avea ce situatii atat de urgente ii solicita Iancu, dar stia ca si-a facut un dusman puternic in actualul sef al spitalului.,

Totul depindea, in ultima instanta, de numirea, sa ca administrator general care, dupa toate probabilitatile, ar trebui sa aiba loc inainte de a fi primit si Iancu in statul major, daca va fi si acesta primit… Iar in timpul dintre cele doua numiri, l-ar putea pune la punct. Daca Luca a plecat la primarie, inseamna ca toata sandramaua are sanse sa mai tina. Cel putin o vreme. Chiar daca impotriva primelor aparente. Dar cum sa ajunga la Luca? Ar putea sa-i prezinte o noua organizare administrativa a intregii afaceri, ceva adaptat la noile conditii. Lui Luca i-ar placea asemenea elucubratii.

Cu cat se gandea mai mult, cu atat era Lazar mai incredintat ca o convorbire cu Luca devenise vitala pentru linistea sa.

Functionarul! reveni cu un dosar.

-- Sa-1 trimit aici pe noul sef al filialei noastre de vizavi?

-- Da. Si, intre timp, angajeaza .un nou functionar de pe lista candidatilor. Eliberarea acestui post face ca toti vechii functionarii sa .avanseze automat cu o treapta.

-- Desigur!|

-- Si dati-i bataie cu lucrarile care ni s-au cerut.

-- Facem tot ce putem, dar nu cred ca vom reusi sa terminam nici jumatate din munca asta uriasa care…

-- Moravetz nu s-a intors?

-- Nu.

-- Bine. Sa ma tii la curent! Dupa ce iesi functionarul I, isi facu aparitia in birou noul

numit la sectia de vizavi.

-- Cum va numiti?

-- Penescu.”

-- Domnul profesor Penescu? Dar dumneavoastra ce cautati aici?

-- Nu m-ati recunoscut pana acum?

-- Nu.

-- Eu v-am cunoscut pe vremuri.

-- Cum ati nimerit in serviciul meu?

-- In serviciul dumneavoastra? Domnule Lazar, sa nu credeti cumva ca un profesor de latina nu s-ar putea pricepe si la contabilitate. In tinerete, in timpul studentiei, am lucrat in aceasta bransa pe la diferite firme ca sa mai castig un ban. Am pretentia ca ma pot achita bine

de aceste sarcini.

-- In regula, dar tot nu mi-ati spus cum ati nimerit aici.

-- Am si fost bolnav -- toti dascalii de azi sunt bolnavi… Ati cunoscut vreun profesor pensionar care sa fi fost sanatos?

-- Dar dumneavoastra nu ati fost inca pensionat.

-- Nu. Inca n-am varsta. Si nici n-as fi vrut sa parasesc scoala… Numai ca nu m-am putut impaca deloc cu unele lucruri dintre cele care au avut loc in ultimii ani in liceu. Asa ca, amandoua la un loc, m-am internat in spital. Aici mi s-a spus ca trebuie sa stau vreme mai indelungata… Si eu nu pot sa stau si sa nu fac nimic…

-- Dar cum de ati acceptat sa lucrati pentru administratia noua a spitalului?

-- Eu inca nu prea vad deosebirea.

-- Dumneavoastra n-ati facut politica nici pe vremea legionarilor.

-- Ba, unii spun ca am facut.

-- Ati imbracat si dumneavoastra camasa verde?

-- Nu, asta nu! Din contra, eu…

-- Si atunci de ce acum?

-- Acum ce? Eu pe fostul director al spitalului l-am cunoscut. Pe ceilalti nu, dar pe director da. N-o sa moara lumea fara el.

-- Si .Luca?

-- Luca? Spuneti-mi: este acest Luca una si aceeasi persoana cu un fost elev de-al meu? Nu puteti sa stiti, dar…

-- Ba, este chiar el!

-- Eu nu cred! Mi s-a tot spus, dar nu pot sa cred! Tare mult as vrea sa-l pot vedea pe acest Comandant… Sunt convins ca se face o confuzie regretabila.

-- Daca voi putea, am sa va inlesnesc o intalnire cu el.

-- Numai ca nu stiu daca veti putea.

-- De ce? O sa traim poate si vremuri mai linistite. Numai ca postul acesta pe care ati

fost numit…

-- Mi s-a spus .ca-mi pot vedea si acolo de sanatate, plus ca am acolo un fost elev,

acum medic.

-- Deci va convine?

-- Bineinteles. Si va asigur ca n-o sa se mai fure atata ca pana acum!

Asta il facu pe Lazar sa priceapa de ce a vrut atat functionarul! sa scape de Penescu.

In incapere isi facu aparitia Moravetz.

-- Dom' profesor, spuse Lazar, va doresc succes si puneti-va pe treaba! Am sa vin cat de curand sa va vizitez.

-- Fiti linistit! Numai de liceu imi pare rau… Dar pana ce ma voi putea intoarce la catedra, hoti n-o sa mai gasiti dincolo!

Dupa ce iesi Penescu, Lazar se intinse zgomotos:

-- Ce bine e sa fii singur in incapere!

-- Domnul administrator e suparat pe mine? intreba Moravetz.

-- Pe tine? Cine esti tu? Lucrezi aici?

-- Domnule administrator, am fost chemat de urgenta la…

-- …la statul major! Dracu' stie cum de te cheama mereu acolo! De parca nu s-ar mai putea fara tine!

-- Cum sa nu se poata? Eu sunt doar cea mai marunta rotita la…

-- Si unde dracu-si are sediul statul major? Ca eu am de raportat niste lucruri extrem de importante si n-am cui sa i le spun!

-- Dati-mi mie orice material! Si daca n-aveti incredere, sigilati plicul!

-- Sa-l sigilez? Asa… Dar azi la ce au avut nevoie de tine acolo? Sau si asta-i un

secret?

-- Au avut nevoie de un consilier… vreau sa spun de cineva care sa se priceapa la serviciul nostru. Asteptau un telefon de la primarie si puteau avea oricand nevoie de date concrete pentru tratativele care se duc acolo. Dar de acuma, daca nu sunt eu la indemana, puteti sa folositi si curierul pe care tocmai l-ati numit…

-- Si unde dracu' sa-l trimit pe caraghiosul ala? Cu plicu' la posta? Lazar isi iesise din fire si incepu sa urle.

-- Curierul stie unde trebuie sa mearga!

-- Cine? Stein? Si desteptul asta stie? Numai eu nu stiu nimic in tot spitalul asta? Dar ce va inchipuiti voi? Te-ai dat pe langa Iancu? Crezi ca ma puteti izola de Comandant? Pai, daca vreti sa stiti, eu am conceput impreuna cu el toate planurile! Si atunci veniti voi sa culegeti rezultatele? Ma credeti un tampit?

-- Domnule administrator, stiti bine ca eu nu fac decat sa-mi indeplinesc datoria. Vi s-a spus de la inceput ca o sa fiu chemat din cand in cand de sefi pentru ca am si sarcina asta…

de a face legatura dintre serviciul nostru si superiorii nostri. Ce-as putea sa fac? Sa ma opun? Sa spun ca nu vreau sa merg?

-- Cheama-1 aici pe Avram!

Lazar avu din nou prilejul sa se mire de promptitudinea cu care se intamplau lucrurile in ultimul timp. Seful functionarilor aparu aproape in acelasi moment in care fu chemat din usa de Moravetz.

-- Ce faci, domnule? Asculti pe la usi?

-- Eu? Cum de va puteti gandi la asa o…

-- Dar atunci cum de ai stiut ca o sa te chem?

-- No! suntem intotdeauna pregatiti! Dar eu tocmai rezolvam audientele. Stiti, cei

zece programati…

-- Parca v-am spus sa suspendati totul si sa incercati sa definitivati actele pe care vi le-a cerut domnul ala Iancu…

-- Baietii lucreaza de zor. Au avansat chiar mai mult decat credeam.

-- Adica?

-- Adica au mai ramas de terminat anexele, Situatiile si formularele de baza sunt gata. Si a mai ramas si totalizatorul, banuiesc, il completa Moravetz.

-- Desigur.

,,Tare ai mai vrea sa-mi iei locul" gandi Lazar si se uita cu ura spre adjunctul sau.

-- Si in cat timp terminati cu totul?

-- Stiti, baietii fac ce pot. Dar sunt putini: un om mai trebuie sa-si piarda vremea eu

noul angajat…. sa-l invete…

-- Cat va mai trebuie?

-- Am putea ca pe masura ce terminam cate un act si l-am verificat si eu, sa vi-1 aducem la dumneavoastra la semnat.

Un functionar batu la usa si-l anunta pe Moravetz ca suna telefonul in biroul sau. Dupa ce-i iesi adjunctul, Lazar ridica si el receptorul, dar auzi vocea telefonistei intrebindu-1 unde sa-i faca legatura.

-- Asa nu se mai poate, se enerva Lazar in continuare, trantind receptorul in furca, individul asta este pus aici numai sa ma spioneze. Eu n-am nimic de ascuns, dar atunci sa-mi dea un alt adjunct care sa mai si lucreze! Nu le pot face eu pe toate!

-- Suntem prea putini, intr-adevar, pentru munca uriasa care ne sta in fata, il aproba cu gravitate functionarul I.

-- Uite ce e: terminati cat mai repede situatiile alea. Am nevoie de voi pentru a pune la

punct un plan mai vast de reorganizare a serviciului nostru in noile situatii.

-- Vor fi restructurari?

-- Numai la asta va ganditi! Nu, domnule, am nevoie de o schema eficienta si clara dupa care sa administrez tot circul asta. Asa nu mai stiu cine de cine asculta.

-- Cred ca asa ceva numai domnul Comandant personal…

-- Pai, tocmai despre asta vreau sa-l informez, dar uite ca nu pot sa dau de el. Lasa deocamdata audientele si toate celelalte fleacuri…

-- Apropo! si Avram ii dadu un plic. De la audientele de astazi! Si dumneavoastra, domnule Moravetz, ii dadu el un alt plic adjunctului care tocmai reveni in incapere.

-- Domnule administrator general, permiteti sa fiu primul care sa va felicit pentru numirea oficiala!

-- Cine ti-a spus?

-- Am aflat acum la telefon.

-- Permiteti-mi si mie, din partea functionarilor, incepu Avram, permiteti-mi sa va inima si sa va asiguram ca noi si pe viitor…

-- Si povestea cu statul major?

-- Deocamdata domnul Comandant n-a semnat decat numirea dumneavoastra ca

administrator general.

-- Pai, stiam cu totii ca o s-o semneze. Nu era decat o simpla chestiune de timp, facu

Avram.

-- Stai putin, dar de ce nu m-a inclus in statul major?

-- Banuiesc…

-- Pentru una a avut timp sa semneze si pentru cealalta…

-- Nu. domnule administrator general, statul major se spune ca este foarte restrans. Oficial nici nu se cunosc decat patru membri si se mai stie ca mai exista cel putin doi membri

secreti. Unii vorbesc de trei..

-- Ei si? Prin caderea lui Gunes s-a eliberat un loc.

-- Exact. In mod normal, inlocuitorul lui Gunes trebuie sa preia si scaunul din statul major. Pe de alta parte noul post de administrator general reclama si el un asemenea loc.

-- De ce nu se mareste numarul membrilor din statul major?

-- Domnilor, dar va rog sa nu spuneti la nimeni, se pare ca numarul membrilor a mai scazut cu unul. Se vorbeste de pre o demitere, dar nu va suparati, nu pot sa va spun despre cine este vorba. Oricum, va fi si o noua numire si noi nutrim sincer speranta sa va felicita pe dumneavoastra si pentru asta.

-- Dar, domnule Moravetz. numirea lui Iancu a semnat-o?

-- Pai, tocmai asta e! Daca semna si numirea oficiala a domnului Iancu, trebuia sa se decida si cine intra in statul major. Pentru ca numirea sa precizeze daca noul sef al spitalului

face sau nu parte statui major. Asa ca nesemnand-o trage nicio concluzie.

-- Asa ca la ora actuala, Iancu inca nu este nimic!

-- Ba este, numai ca n-are inca numirea definitiva. In rest, se bucura de toate

drepturile functiei sale.

Lazar se posta in geam. Afara acelasi cal sur pastea linistit ceea ce a mai ramas din

iarba rondourilor.

-- Asculta, Moravetz, vad ca tu le stii pe toate: Iancu asta este mai mare sau mai mic

in grad ca mine, atata vreme cat niciunul dintre noi nu face parte din statul major si cat eu

totusi, de bine de rau, sunt numit definitiv?

-- Acum dumneavoastra aveti o functie care depaseste sfera de autoritate a domnului Iancu. Din punctul asta de vedere sunteti dumneavoastra mai mare in grad. Pe de alta parte, aici, in incinta ,,spitalului mama”, cum a inceput sa fie numit tot ce se afla in interiorul acestor garduri, deci fara anexe si cladiri rechizitionate, aici domnul Iancu este mai mare.

-- Deci aici imi poate da el in cap si daca am bucuria sa-l prind afara, pot sa-l scuip eu

pe chelie?

-- De dat in cap nu va poate da niciunde! Sunteti administrator general si el nu are nicio putere de decizie asupra dumneavoastra. Dar dispozitiile lui, ordonantele si actele normative pe care le emite sunt valabile si pentru dumneavoastra.

-- Si atunci ce mi se poate intampla, daca nu i le-as respecta, admitand ca nu-mi poate da in cap?

-- S-ar putea socoti acte de nesupunere si ati fi pasibil de tribunal. Dar numai cu aprobarea domnului Comandant. Sau a adjunctului sau. Cand va fi cineva numit…

Lazar se aseza la birou:

-- Luca asta e mult mai destept decat l-am crezut. Ne fierbe cum vrea el! Nu m-as mira sa nu semneze niciodata numirea in statul major.

-- Pana la urma… trebuie sa aveti rabdare… ca si pentru evenimentul numirii dumneavoastra in noua functie.

-- Domnule administrator general, va rog sa ma credeti, se infierbanta si Avram, noi, functionarii, vom face tot ce ne sta in putinta ca prin abnegatie si perseverenta sa va aducem ca pe un eminent reprezentant de-al nostru in statul major.

-- Stati putin, fratilor! Dumneata, Moravetz, ai trecut acum automat pe fosta mea

functie?

-- Da. Trebuie doar ca dumneavoastra sa semnati.

-- Ihi. Si daca as amana si eu la fel ca si domnul Comandant?

-- Ar fi neplacut, pentru ca in fiecare zi ar trebui sa vin sa va cer sa-mi reinnoiti numirea temporara.

-- Si daca as refuza?

-- Asta nu puteti!

-- De ce?

-- Trebuie sa faceti un raport prin care sa aratati de ce va opuneti sa-mi exercit chiar si

temporar functia, iar acest raport se va trece prin statul major.

-- Bineinteles ca nu voi face asa ceva.

-- Eram convins.

-- Voiam doar sa stiu care-mi sunt drepturile. Dar atunci si Avram, trece pe functia

dumitale.

-- Da. Si tot asa mai departe. Putem si chiar trebuie sa mai angajam un nou functionar. La coada scarii lipseste o scandura.

-- Lasa-1 pe ala! Dar in felul acesta dumneata, Moravetz, n-ai sa mai dispari tot timpul de aici. O va face Avram in locul tau?

-- Nu. Eu am trecut pe functia de administrator, iar Avram pe cea de adjunct al meu. Dar functia cealalta, de om de legatura, nu am primit instructiuni s-o predau altcuiva.

,,Te pomenesti ca esti unul dintre membrii secreti ai statului major" isi spuse Lazar si hotari sa-l trateze mai prudent in viitor, lucru pe care-1 uita doua secunde mai tarziu.

-- Pai, atunci trebuie sa va felicit pe amandoi! Si nu in ultimul rand trebuie sa-l felicit si pe cel care a inventat sistemul asta, dupa care avansarea unuia atrage dupa sine si avansarea celorlalti. Astfel, toata lumea va fi sincer bucuroasa de orice avansare in grad, nu vor mai fi invidii si totul va fi in regula!

-- Asa cum si este. completa Moravetz.

-- Vreau sa te intreb ceva confidential.

-- Sunt mai sigur ca un mormant.

-- Spune-mi de ce i-ai dat un plic si lui Moravetz in urma audientelor? Nu ca as avea ceva impotriva, dar trebuie sa stiu si eu…

-- Va rog sa ma iertati! Credeam ca sunteti informat: banii donati de catre petitionari sunt impartiti in cote: o cota pentru cel ce rezolva petitia si cotele corespunzatoare sefilor de care depinde aceasta rezolvare. Acum, bineinteles, va trebui sa recalculam cotele, noua dumneavoastra functie reclamand un alt indice.

-- Mai mare sau mai mic?

-- Depinde. In principiu, creandu-se aceasta noua rubrica, sumele se impart la mai multi. Cu toate astea, in. majoritatea cazurilor, nu dumneavoastra veti fi cel care pierde.

-- Sper ca nici dumneata.

-- Va multumesc. Oricum, daca doriti, va putem aduce calculatia pentru fiecare caz.

-- Ca numai de asta am eu timp!

-- De aceea nici nu v-am deranjat pana acum cu asemenea…

-- Dar din cand in cand, am sa va cer totusi si aceste calculatii. Si cine v-a spus cum se

fac toate astea?

-- Exista normative interne.

-- Zau?

-- Exista de asemenea si o veche traditie. Precedentele care se afla la indemana trebuie doar adaptate. S-au gasit si tablite de lut pe care era precizat cat la suta primeste satrapul, cat la suta…

-- Ihi. Si se vorbea si acolo despre supraoameni? Bine, terminati actele pentru Iancu si vino sa incepem reorganizarea de care ti-am spus.

Lazar trecea printr-un sentiment ciudat: pe de o parte simtea moleseala dulce care survine dupa momentele de mare succes, pe de alta parte o nerabdare de neinteles nu-i dadea pace. Era acum administrator general, numirea sa in asa-zisul stat major era doar o treaba de ore, era deci in varf. Dar in aceste momente de maxima glorie, regreta totusi tihna si siguranta zilelor de dinainte. Pe undeva ar fi vrut, daca s-ar fi putut, ca ,,frumosul prezent" sa reprezinte

o ,,amintire linistitoare".

O vreme Lazar statu si se uita la telefon, asteptand ca Luca sa-l sune si sa-l felicite.

Parca asa se cuvenea… Dar telefonul continua sa ramana mut.

The post Spitalul (19) appeared first on Cotidianul RO.