Spitalul (20)

In acest spatiu, puteti citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz ,,Spitalul" aparuta la Editura Eminescu in 1981. Volumul a aparut si in Serbia la editura Arka din Smeredovo si a obtinut premiul pentru cea mai buna carte straina la Targul de carte de la Belgrad, 2010.

In schimb, aparu Stein.

-- Va rog sa primiti cele mai calde felicitari pentru…

-- Bine, bine. Stati jos, domnule Stein! Si acum spuneti-mi la ce concluzie ati ajuns in legatura eu depozitarea banilor.

-- Pai, nu e nici o problema. Banuiesc ca nu sunt atatia incat sa nu-i pot tine la mine pe cei care se strang intr-o zi.

--De unde stii dumneata cati sunt?

-- Eu am aranjat sa dorm noptile acasa.

-- Ce vorbesti?

-- Fiti linistit! Nu-i nicio problema. Exista destule mijloace sa iesi si sa intri fara sa afle decat cel care trebuie. Iar cu functia aceasta, va dati seama, nu poate sa ma controleze niciodata nimeni unde sunt si de ce nu sunt intr-un moment precis intr-un anumit loc. Si. pe urma. spuneti-mi si mie, domnule administrator general, care e deosebirea sa ai aici sau sa fii afara? La inceput am venit cu totii aici pentru ca am fost bolnavi, dar am fost bolnavi tocmai atunci cand trebuia pentru ca sa ne putem ascunde. Pana la sfarsit, tot ascunzandu-ne unii de altii, am nimerit in acela si loc. Il cauti pe domnul cutare? E in spital. Il cauti pe dusmanul domnului cutare? E si el in spital Numai ca cei care se luptau intre ei afara se lupta intre ei si aici. Unii nu vor sa devina nici aici mercenari. Doar ca in spital acum totul este ilegal. De ce-i totul ilegal? Pentru ca acum asa-s vremurile: despre cine nu face ceva ilegal se spune ca e un tampit. Si cine vrea sa fie un tampit? Dumneavoastra vreti? Nu vreti! Atunci eu de ce savreau?

-- Domnule, dar… Unii nu de aceea fac lucruri ilegale, cum le spui dumneata…

-- Si in afara de asta, dar asta nu trebuie sa spuneti la nimeni, sunt vremuri cand nici nu e cinstit sa nu faci lucruri ilegale. Din pacate, astazi traim astfel de vremuri…

-- Domnule, dar nu va stiam atat de… atat de sigur in ilegalitatile astea!

-- Ilegalitati? Ce ilegalitati? Ele se numesc numai asa. Atata vreme cat nu este cineva interesat sa loveasca in mine, nu exista ilegalitati.

-- Sa zicem. Si odata plecat cu banii?

-- M-am gandit ca sunteti in relatii foarte bune cu domnul Vancu. Ce-ar fi daca as

duce in fiecare zi la dansul o parte din bani?

-- Si restul?

-- Restul il voi plasa pe la cunostintele mele. Ma gandesc ca niciodata nu e bine sa ai totul in acelasi loc.

-- Intelept. Imi place foarte mult.

-- Asta ma bucura. Mi-ati facut o mare bucurie spunandu-mi-o.

-- Numai ca s-ar putea sa fie vorba si despre alte bunuri, nu numai despre bani.

-- Ne vom descurca de fiecare data. N-aveti grija!

-- Dar de ce le faci pe toate astea atat de dezinteresat?

-- Va spun ca nu vreau ca cineva sa aiba vreodata interesul sa loveasca in mine. Si daca dumneavoastra ma veti putea folosi atat de bine, s-ar putea sa aveti grija sa nu am neplaceri.

-- Da, dar s-ar putea la fel de bine sa-ti atragi impotriva dumitale toti dusmanii mei. La asta nu te-ai gandit?

-- Ce dusmani, domnule administrator general?

-- Pai, am si eu dusmani…

-- Sunt prea mici…

-- Nu chiar toti…

-- Cei puternici nu sunt interesati sa fie prea atenti cu mine.

-- De ce?

-- De ce? Nici eu nu va intreb de unde provin banii pe care mi-i dati sa-i pastrez. Eu parca as fi o banca si dumneavoastra depozitati banii la mine. Asta e tot. Nu ma intrebati nici dumneavoastra…

-- Spune-mi, ai de gand sa te folosesti de capitalul meu?

-- Numai in asa fel, incat sa nu va aduc dumneavoastra niciun prejudiciu.

-- Nu vom face nici o conventie in scris.

-- Bineinteles.

-- Si atunci de unde sa stiu ca nu ma tragi pe sfoara?

-- Domnule administrator general, avem amandoi nevoie unul de celalalt. Fiti sigur ca nu am sa va trag pe sfoara!

-- Pentru ca stii ca pot sa te fac zob!

-- Ar fi intr-adevar foarte neplacut sa nu va mai am protector… Ar fi ingrozitor…

-- Dupa cate vad, pentru dumneata eu reprezint libertatea de miscare. Si dupa cate mai vad, asta este singurul lucru pe care nu l-ai avea fara mine. Ca in rest, observ ca…

-- Uitati, ca sa va dati seama cat sunt de cinstit cu dumneavoastra: as putea sa va las sa credeti ca e asa cum ati spus! Ca daca dumneavoastra mi-ati retrage postul de curier fara plata, as fi obligat sa zac intr-un salon si sa platesc din greu bacsisuri pentru fiecare bilet de voie pana la poarta. Dar nu e asa. Eu nu sunt numai curierul dumneavoastra.

-- Nu?

-- Lucrez pentru patru servicii, in curand voi lucra probabil pentru si mai multe.

-- Atunci de ce mai ai nevoie de mine?

-- Pai. v-am spus ca nu vreau sa va am niciodata impotriva. Iar pastrandu-va banii, ma

mai folosesc de pe o zi pe alta si eu de ei.

-- Si cum te descurci cu atatea treburi si cu atatia patroni? Si, mai ales, cum de nu ti-e frica sa te incurci cu atatia bani la care nu exista niciun fel de scripte?

-- Domnule administrator general, toata problema, credeti-ma, este sa fii cinstit cu cei cu care lucrezi! In. cazul acela nu se poate intampla nimic rau. Si va mai spun o data, cu toate ca dumneavoastra nu sunteti obligat sa ma credeti pe cuvant, eu sunt cat se poarte de cinstit cu partenerii mei.

-- Domnule Stein, cum de n-ati reusit dumneavoastra in povestea aceea cu vapoarele de pe Timis?

-- Atunci n-am avut bani. Si am si facut o multime de greseli.

-- Daca ati lua-o de la capat, ati reusi?

-- Daca as lua-o de la capat, tot asa as face. Dar poate, cine stie, poate drumul inca nu-i sfarsit. Poate ca memoria domnului Raica ma va ajuta si ea.

-- Tot mai sperati?

-- Nu va fie frica, domnule administrator general, nu am sa amestec banii dumneavoastra in povestea asta. Dar poate ca peste cativa ani, voi putea folosi banii mei. Si poate ca o sa ma ajutati si dumneavoastra.

-- Eu?

-- Sunteti un om foarte influent astazi. Iar ca membru al statului major… mai ales ca ne extindem mereu…

,,Ai atatea necazuri pentru ca prea le stii pe toate si prea vrei sa te feresti de toate" gandi Lazar si-i dadu un pachet:

-- Iata transportul pe astazi! In legatura eu statul major, am sa fiu si eu sincer cu dumneata. Cred ca statul asta major nici nu exista.

-- Vai, glumiti! Stein. baga, pachetul intr-o servieta ponosita.

-- Si chiar daca mai exista, nu cred ca voi face nici eu si nici Iancu parte, din el. ba felul asta, amanandu-ne mereu, Luca ne tine in sah pe amandoi.

-- Cred ca va inselati, domnule Lazar. Chiar acum o ora am vorbit cu cineva foarte de sus, Iertati-ma, dar nu va pot spune cu cine. Dansul m-a asigurat ca aveti tot viitorul in fata.

-- Te-ai interesat cine-ti sunt actionarii…

-- Normal. Inainte de a face afaceri cu cineva, trebuie sa stii pe ce te poti baza.

-- Si daca n-as fi ,,avut tot viitorul in fata"?

-- As fi gasit o solutie sa va aman sau sa va servesc in asa fel incat sa nu afle nimeni, dar nici pe dumneavoastra sa nu va am impotriva mea. Sunteti-administrator general, oricum aveam nevoie de protectia dumneavoastra. Dar sa stiti, tot cinstit as fi procedat. Ca daca n-as fi procedat toata, viata cinstit, as fi incurcat-o de mult. Unii abia asteapta sa…

--…sa te prinda! (,,Obsedat mai esti!" gandi Lazar.) Poate, dar sa stiti ca am mai vazut si oameni de-alde dumneata nu foarte cinstiti.

-- Asta se poate. Dar despre mine nu puteti sa afirmati asa ceva.

-- Eu n-am facut decat sa…

-- Stiu. Mi-ati amintit ca trebuie sa platesc si pentru ei. Din pacate, stiu asta si tot platesc…

-- Ei, atunci…

-- Sigur, nu va mai retin, domnul administrator general are treburi mult prea importante… Numai atat vreau sa va spun. Am fost azi in oras. Se spune ca spitalul va rechizitiona toata Strada Bisericii si celelalte strazi pana in centru.

-- N-ar fi cam mult?

-- Asta dumneavoastra o stiti. Daca m-ar intreba cineva pe mine n-as face prostia sa-i raspund sincer.

-- Bine, spuse Lazar razand.

-- Numai ca dumneavoastra va pot spune ca ar trebui sa interveniti pentru niste exceptii:

-- Ce exceptii?

-- De fapt. rechizitionarea asta e un lucru foarte relativ: .casele, de pilda, nu trec pe numele statului, ci raman tot in sarcina proprietarilor. Ei vor putea sa le foloseasca si de acum incolo, vor trebui sa-si plateasca impozitul si toate celelalte. Numai ca autoritatile spitalului au dreptul intre oricand acolo si sa foloseasca o parte din spatiu pentru nevoile pe care le vor crede de cuviinta. Traim vremuri de razboi, ce mai…

-- De unde le stii pe toate astea?

-- Pai, sunt ordonante pe toate zidurile. Au, nu stiu cate articole si paragrafe… Asa ca, intelegeti ca nimanui nu-i convine sa poata fi deranjat oricand, sa-i fie calcata gospodaria de tot felul de indivizi… Scuzati-ma ca folosesc un astfel de cuvant pentru oamenii trimisi in fond de…

-- Spune mai departe!

-- Uitati cum arata o pleasca din asta! Mi-a dat-o cineva! Poate reusiti s-o anulati.

Dumneavoastra, cu influenta de care va bucurati… Stein dadu la iveala un tub din care scoase un sul de papirus.

-- Ce-i asta?

-- Asa arata ordinele astea.

Lazar isi arunca in fuga. ochii peste inscrisul care parea sa vina din. antichitate. Dar se prefacu de parca n-ar fi observat nimic ciudat.

-- Ihi.

--… pentru ca unii mai gandesc si asa… Incat eu cred ca cel mai bine ar fi sa interveniti pentru exceptii.

-- Ce exceptii?

-- Ce exceptii? Ca la fiecare lege.. sunt si aici exceptii… E o chestiune de interpretare cine poate sa nu intre in harababura asta. Numai ca se plateste gras pentru aceasta interpretare si, ceea ce este mai grav este ca dumneavoastra, in calitate de administrator general, ar trebui sa fiti printre primii care sa hotarasca in fiecare caz… si cand colo tot felul de sefi mai mici se imbogatesc!

-- Luca stie?

-- Pe domnul Comandant nu-l intereseaza nimicurile astea…

--Asta s-o crezi dumneata!

-- A si numit un imputernicit cu "problema rechizitionarilor. "Rechizitionari de mobilizare", asa le-a numit.

-- Frumos nume. O sa ma interesez.

-- Imi permiteti sa va propun ceva? Aflati o casa nu prea aratoasa, dar care sa apartina cuiva care are un frate sau un fiu sau tata internat in spital. Faceti ca legea sa-l excepteze si nu-i cereti prea mult pentru asta, dar cereti-i sa va dea o camaruta numai pentru uzul dumneavoastra. In secret. Am sa duc eu pe cineva care sa puna o broasca buna la, usa, ca sa nu fie nici gazdele prea curioase, si o sa avem un seif pe care n-o sa-l banuiasca niciodata nimeni si care mai are si avantajul ca va fi foarte aproape de spital si va putea ascunde lucruri mai mari fara truda.

-- Unde mai pui ca n-o sa aiba niciodata interesul sa se laude altora ca ei au fost exceptati de o lege care pe vecinii lor…

-- De asta nu sunt sigur. Oamenii sunt prosti si le place sa se arate cit sunt de grozavi. Mai linistit voi fi din cauza rudei care se va afla aici. Stiu ca o s-o duca bine, poate o sa primeasca si o foarte mica slujba -- portar la un pavilion, de pilda, sau ajutor de infirmier.

Asta mi se pare intr-adevar o garantie. Stein isi lua servieta ponosita si, salutand cu mult respect, se pregati sa se retraga. Ar mai fi ceva. dar nu stiu daca pot sa va rog…

-- Da-i drumul!

-- As vrea, daca se poate, sa mai rechizitionati fictiv o casa…

-- De ce? Cui mai vrei sa-i faci un serviciu?

-- Daca v-as spune, nu le-as mai face nici un serviciu…

-- Nu le-ai? Deci sunt mai multi… Si nici din spital nu-s, pentru ca altfel, daca ar avea si ei puteri, n-ai apela la mine.

-- Am spus ,,numai daca se poate.

-- Domnule Stein, nu cumva vrei sa faci si lucruri si mai ilegale? Ma refer la lucruri politice… Se spune ca voi evreii sunteti mereu… iudeo-bolsevici…

-- Gata. n-am spus nimic!

-- Ba da. Nu ma intereseaza la ce-ti trebuie casa, dar pe mine sa nu ma amesteci! O sa ai o casa?

-- Multumesc frumos, dar nu stiu daca mai e nevoie…

-- Te-ai suparat?

-- Cum o sa ma supar? Nu pot sa-mi permit asa ceva.

-- Domnule Stein. dumneata cred ca ai mai multe relatii ca mine!

-- Eu? Se poate, domnule administrator general? Stein era deja la usa. Atata doar ca eu am altfel de relatii ca dumneavoastra… si de mine nu se fereste nimeni.

-- Sa zicem… N-ai putea sa-mi aranjezi o intalnire cu Luca?

-- Cu domnul Comandant? Sa incerc. Dar usor nu va fi pentru ca nu poti sti niciodata unde-1 gasesti peste un sfert de ora. Nici nu-1 poti cauta intr-un anumit loc si nici nu poti fixa o intalnire pentru ca n-ai de unde sa fii sigur ca…

-- Poate aranjezi sa ma caute el!

-- Nu pot sa-i dau eu ordine… Dar am sa fac tot ce voi putea!

-- Bine, si pe urma las' ca aranjam noi si cu casa aia!

Ramas din nou singur, Lazar trai un sentiment ciudat: cand in viata lui a mai stat atat de linistit de povesti cu cineva, cand stia ca are atatea de facut ca in ziua aceea? Dar de cand se stia s-a agitat si a realizat mai putine decat se petreceau in folosul Iui acum, cand nu misca aproape nici un deget.

Cineva batu la usa.

-- Intra! Se ivi un barbat imbracat intr-o uniforma fistichie, purtand o tolba si un chipiu de postas peste un halat de bolnav sub care apareau niste cizme ostasesti. O curea militara ii incingea mijlocul. Dumneata… dumneata cine esti?

-- Posta speciala!

-- Cum vine asta?

-- Este un serviciu nou. Nu transmitem decat mesaje oficiale urgente si scrisori sau colete personale contra unei sume adecvate.

-- Si acum ce ai pentru mine?

-- Am o scrisoare oficiala si una particulara. Peste o jumatate de ora am sa va mai aduc o scrisoare personala.

-- De ce n-ai adus-o cu celelalte? intreba Lazar. semnand de primire pe un borderou.

-- Numai pentru -ea oficiala semnati, il invata postasul special. Nu v-am adus-o si pe a treia pentru ca noi ar trebui sa transmitem fiecare scrisoare asa cum o primim, adica imediat. Numai ca asta nu se poate pentru ca suntem inca prea putini. Asa ca si pe astea doua le-am adus impreuna impotriva regulamentului.

-- De ce?

-- Clientii n-o sa mai aiba incredere in noi daca o sa afle ca am asteptat sa se adune trei scrisori pana sa le aducem.

-- Si daca n-o sa mai aiba incredere?

-- Suntem o institutie serioasa!

-- Ce mai astepti? Pleaca! Sau mai vrei si bacsis?

Postasul special pleca, dar isi ingadui sa mormaie nemultumit tot drumul pana la usa. ,,Ei, las' ca de acum o sa controlez eu si posta asta a voastra!" isi spuse Lazar in timp ce deschidea primul plic. Era o scrisoare de la Barzu. O, nu! De asa ceva n-avea rabdare acum Lazar. Decat sa citeasca trei pagini de lamentari… Si, pe urma, intotdeauna era obisnuit sa parcurga mai inainte corespondenta oficiala. Puteau sa apara lucruri importante, nu niste fleacuri ca… Dar ceva il facu sa mai zaboveasca asupra scrisorii lui Barzu si sfarsi prin a o citi de la inceput pana la sfarsit. ,,…pe cand domnul Comandant mi-a spus", ,,acum o ora domnul Comandant…", ,,…domnul Iancu, nu stiu daca ati aflat…" Nu, domnule, astea erau lucruri care trebuiau citite, astea… ,,Domnul Comandant acum o ora"! Pana si asta stie ce a facut domnul Comandant acum o ora! Numai administratorul general nu stie nimic. Si, uite, nici telefonul n-a sunat asa cum s-a asteptat!

Cineva batu la usa.

-- Peste cinci minute! striga Lazar. Sunt ocupat acum!

,,Domnule administrator general, ii scria Barzu. este de datoria mea sa va multumesc in modul cel mai sincer pentru ca ati binevoit sa intervenit i pentru mine si am fost mutat intr-o camera in care ne putem misca. Este pentru prima oara in viata mea ca am intervenit sa mi se faca o favoare pe baza unei cunos tinte, dar ma aflam intr-o situatie disperata si, din pacate, continui sa ma aflu intr -o situatie disperata. Bineinteles ca protectia dumneavoastra binevoitoare mi-a adus unele alinari, dar boala pentru care m-am internat nu cedeaza numai din atat, iar eu…" Lazar sari cateva randuri. De lamentarile neghiobului n-avea acum nici un chel. Si nici timp. Cu toate ca timpul, dupa cum tocmai a descoperit… ,,…pentru ca, dupa cum stiti, am colaborat cu domnul Luca si inainte, chiar daca nu cu entuziasmul scontat de dansul, vreau sa spun ca am avut posibilitatea sa…" Alte randuri sarite, ,,…contra unui bacsis, este adevarat, cam exagerat, o suma care intrece oricum posibilitatile mele, dar am riscat-o si pe asta… asa ca eu…" A! Uite! ,,Omul m-a dus intr-o anticamera si aici a trebuit sa mituiesc ultimul intermediar, cel -are aduna acolo nu stiu ce fel de numere de pe la oameni ca eu asa cum am ajuns acolo n-aveam nici un numar si pana la urma am intrat tot us i primul la domnul Comandant. A fost foarte amabil si dragut cu mine. mi-a propus chiar si o slujba de consilier juridic, un fel de Justizrat, dar din pacate a trebuit sa aman sa iau o decizie pana ce ma voi simti ceva mai bine. A dat niste dispozitii s i am fost dus inapoi, dar numai pentru a-mi lua lucrurile si a ma muta intr-o rezerva singur. (Ceea ce in situatia mea grava iarasi n-ar fi foarte bine, pentru ca n-am de unde sa stiu cand mi se va face rau.) Dar. veti vedea, lucrurile au luat acum o alta intorsatura, sunt vizitat foarte des de medici, au facut si un consult in privinta mea si nici infirmierii nu ma ocolesc, astfel incat din jumatate in jumatate de ora ma cauta cate cineva. Dar situatia sanatatii mele este inca foarte grava. Am primit inapoi pana si banii dati pentru intrevederea mea cu domnul Luca si din cand in cand apar tot felul de oameni cu petitii pe care eu bineinteles ca nu le pot rezolva, dar ei nu vor sa ma inteleaga s i-mi lasa bani. As putea sa ma imbogatesc acum, daca as fi lipsit de constiinta, dar de multe ori intr-adevar nu pot sa-i refuz, au descoperit un nou siretlic, vin sa ma roage sa le redactez eu niste petitii si atunci pretexteaza ca ma platesc pentru asta. Noroc ca sunt atat de bolnav -- daca se poate spune asa --, in felul acesta ma mai pot eschiva, numai ca si <> meu a crescut mult si zau daca. am intentionat asa ceva… Acum, in incheiere, as vrea sa va scriu ceva ce-mi dicteaza sufletul s-o fac: domnul Comandant mi-a mai telefonat acum o ora -- mi s-a instalat si un telefon in incapere chiar langa pat -- si m-a sunat si domnul Iancu -- nu stiu daca ati aflat ca el este acum seful de necomentat a tot ce se mi sca sau nu in incinta spitalului, vreau sa spun ca nu stiu daca au ajuns si pana la dumneavoastra ecourile despre mana de fier pe care o foloseste pentru a-si exercita autoritatea asupra bolnavilor… Stiu ca risc destul de mult trimitand o asemenea scrisoare, dar tot ce se intampla este atat de put in logic si eu nu voi putea acum, la batranete, sa traiesc altfel decat in… " (…) ,, … ajungand la ceea ce am vrut sa va scriu: se zvoneste ca domnul Comandant nu ar vrea sa mai reinnoiasca mandatele celor care se afla acum in statul major, ca ar incerca sa formeze o noua echipa si ca pe locul ramas vacant in urma plecarii lui Gunes nu-l va numi nici pe Iancu si nici pe dumneavoastra, ci pe mine. Vreau sa va asigur ca nu am sa permit niciodata sa se intample una ca asta si nu sunt eu omul care sa rasplateasca intr-un asemenea mod binele pe care mi l-ati facut Deocamdata sunt si prea bolnav pentru orice functie. Oricum, as vrea sa nu se creeze nici o confuzie -- nu am ravnit si nu ravnesc la onorurile dumneavoastra si am sa incerc, pe cat posibil, sa nu va intorc eu rau binele pe care mi l -ati facut." Apoi urmau cateva randuri sterse cu cerneala si oricum privi pagina ridicata spre lumina Lazar nu reusi sa descifreze ce fusese notat acolo initial. Parca ceva cu Iancu, dar nu puteai fi sigur, mai mult flerul… Uite, domnule, pe cane si-au gasit astia sa promoveze? Din nou vechea poveste! Nu el, care de bine de rau s i-a asumat niste riscuri preluand o functie aici si.,, si… In fond cam atat… Si adevarul e ca imputitii astia eu diploma au avut intotdeauna prioritate, chiar daca hartiile lor nu ascundeau de multe ori decat prostie si ingamfare si lipsa de har… Dar asta-i altceva.

doua scrisoare venea chiar de la temutul Iancu, era politicoasa, dar clara: domnul administrator general sa faca bine sa-l puna la punct pe administratorul spitalului (adica pe Moravetz) pentru ca situatiile cerute de seful stabilimentului n-au sosit inca nici pana acum, lucru absolut fara precedent! Totul nu reprezenta decat o grava incalcare a sarcinilor de serviciu din partea lui Moravetz. Moravetz! Moravetz! Sigur, Iancu nu indraznea sa loveasca direct in Lazar, dar il avertiza lovindu-i adjunctul. Sau… sau poate ca s-a saturat si Iancu, de acest Moravetz, care cu mutra lui umila isi da aere si ajunge sa… In fond, in aiureala asta, n-ar fi exclus ca si Moravetz sa aiba pretentii la postul vacant din-statul major… Pentru ca Lazar nu mai putea sa creada ceea ce probabil ca a insinuat chiar Moravetz in felul sau umil, ca ar fi unul dintre membrii secreti ai importantei conduceri. In cazul acesta n-ar fi exclus ca Iancu sa caute un aliat in Lazar impotriva unei figuri suparatoare care si-a depasit atributiunile. Pentru orice eventualitate scrisoarea aceasta trebuia pastrata si analizata mai in detaliu, sensul ei ramanandu-i lui Lazar destul de echivoc, el nedorind sa se pomeneasca intr-o zi cu semnificatia exacta a acestor randuri transpusa in fapte concrete pe. care poate ca le-ar putea evita, daca ar fi in stare sa interpreteze corect posibilul avertisment.

O bataie in usa il impiedica deocamdata sa aprofundeze lucrurile. Spuse un ,,intra P, dar ramase cu fata atintita spre telefon. Luca intarzia sa-l felicite pentru numire. Luca parca ar fi uitat cu totul de el.

The post Spitalul (20) appeared first on Cotidianul RO.