Cine a fost Iancu de Hunedoara
Cartile de istorie medievala dedica pagini intregi lui Iancu de Hunedoara, o personalitate dominanta a istoriei romanesti de la mijlocul secolului al XV-lea. A fost voievod al Transilvaniei si s-a facut cunoscut prin actiunile sale militare si diplomatice, care l-au ajutat sa stopeze ofensiva Imperiului Otoman catre Europa Centrala. Astfel, el a protejat statele situate la nord de Dunare si a asigurat pentru o vreme pacea in aceasta regiune a Europei.
Ascensiunea sa politica de la fiu al unui cavaler roman la curtea regelui Sigismund de Luxemburg pana la conducerea regatului Ungariei in calitate de guvernator a starnit uimirea si admiratia lumii apusene. Mostenirea lasata de Iancu de Hunedoara atat din punct de vedere militar, cat si politic continua sa fie onorata si astazi atat in Romania, cat si in Ungaria.
Cine a fost Iancu de Hunedoara
Iancu de Hunedoara, cunoscut si sub numele de Ioan de Hunedoara si Janos Hunyadi, s-a nascut in jurul anului 1407 intr-o familie din Tara Hategului, innobilata de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, pentru merite deosebite in luptele cu turcii.
Mult timp s-a crezut ca el s-a nascut cu doua decenii mai devreme, in 1387, din cauza unei interpretari gresite a unor surse ale vremii. Copilaria si-a petrecut-o la castelul de la Hunedoara, pe care tatal sau, Voicu, il primise in dar de la regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, iar conform obiceiului epocii, el a luat numele Hunyadi (de Hunedoara).
Dupa moartea tatalui lui, in jurul anilor 1414-1419, cap de familie a ramas unul dintre cei doi frati ai acestuia, Radu, aflam de pe Enciclopedia Romaniei. Despre copilaria lui Iancu de Hunedoara nu se cunosc multe detalii, dar se stie ca el a fost de tanar in slujba unor nobili pentru a invata arta militara. In unele izvoare maghiare este semnalata prezenta lui in slujba familiilor Csaky si Csanadi, apoi in slujba despotului sarb Stefan Lazarevici, apoi a familiei Ujlaki si a episcopului de Zagreb.
Pe la 1428-1429 s-a casatorit cu Elisabeta Szilagyi, cu care a avut doi fii: Ladislau (nascut in 1431) si Matia (nascut in 1443). Blazonul familiei prezinta un corb cu un inel de aur in cioc, iar o veche legenda spune ca pasarea a smuls inelul din mana tanarului Iancu, iar acesta a ucis-o si, astfel, a ales corbul drept simbol. ,,Leii de Bistrita" au fost adaugati pe blazon la numirea lui Iancu in functia de conte de Bistrita-Nasaud si capitan al regatului maghiar.
Originea romaneasca a lui Iancu de Hunedoara
O mare dezbatere in istoriografia moderna se refera la originea etnica a lui Iancu de Hunedoara. Desi, nimeni nu ii neaga originea valaha, exista, totusi, destule controverse in ceea ce priveste zona de obarsie a familiei sale. Unii istorici sustin ca ar fi fost pe jumatate maghiar, iar altii il considera roman get-beget si chiar fiu nelegitim al unui rege de origine germanica.
Tatal sau Voicu, fiu al unui anume Serb, este considerat de majoritatea istoricilor ca fiind de origine romana. Acesta s-a nascut in Tara Romaneasca, adica dincolo de Carpati, iar ceva mai tarziu avea sa se mute impreuna cu familia in Transilvania, relateaza site-ul Szekelyhon.ro.
Un certificat datat 18 octombrie 1409 dovedeste ca Sigismund de Luxemburg i-a dat lui Voicu si fratilor sai, Mogos si Radu, drept proprietate vesnica, tinuturile Hunedoarei de astazi (pe atunci Hunyadvar). Aici se aflau Castelul Huniazilor si orasul, plus 35 de sate, vami, mine de aur, de sare, de argint si de fier.
Aceasta avere avea sa propulseze familia lui Iancu de Hunedoara in randul nobilimii mijlocii, provinciale din Transilvania. In respectivul certificat sunt mentionati si alti membri ai familiei, inclusiv Voicu, si Iancu, cel care pe atunci avea cativa anisori. Istoriografia maghiara recunoaste originea romaneasca a lui Iancu de Hunedoara, dar il considera maghiar, nu roman.
Fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg?
Nu doar originile tatalui sau reprezinta si azi subiect de dezbateri. Originea mamei viitorului voievod, Elisabeta de Morsinai, este, de asemenea, incerta. Asta pentru ca, desi se spune ca provenea dintr-o familie instarita din zona Banatului, conform unor referiri scrise din acea perioada, familia Morsinai ar fi locuit in aceasta regiune de abia in secolul al XVI-lea.
Mai mult decat atat, istoricii maghiari spun ca Elisabeta de Morsinai era de fapt unguroaica, iar numele ei era de fapt Erzsebet Morzsinai. De altfel, potrivit unei alte teorii, Iancu de Hunedoara ar fi fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg pe care acesta l-ar fi avut cu una dintre concubinele sale, nimeni alta decat... Erzsebet Morzsinai, noteaza site-ul Sulipro.hu.
Regele a fost preocupat sa asigure bunastarea copilului sau (in masura in care acest lucru era posibil in Evul Mediu), asa ca si-a obligat amanta sa se casatoreasca cu Vajk, fiul lui Serbe, un cavaler la curtea lui Sigismund I. Potrivit aceleiasi teorii, pentru acest gest, Vajk ar fi primit mosii de la rege, impreuna cu rangul de nobil. Aceasta teorie ar putea fi sustinuta de faptul ca Janos Hunyadi (Iancu de Hunedoara) a avut un frate mai mic, pe care il chema tot Janos (Ioan).
Duplicarea numelui era un obicei atunci cand unul dintre copii avea tatal diferit. Un detaliu interesant este acela ca educatia tanarului Hunyadi a fost incredintata generalului Pippo de Ozorai, un print din Soerenyi si guvernator al arhiepiscopiei de Kalocsa. Astfel, regele a putut sa-i asigure fiului nelegitim o educatie aleasa si dobandirea unor abilitati de lupte.
Iancu de Hunedoara ar fi avut inaintasi cumani sau tatari
Pe de alta parte, alti istorici argumenteaza faptul ca familia lui Iancu de Hunedoara ar fi avut chiar origini cumanice si tatare. Spre exemplu, istoricul Laszlo Rasony precizeaza in studiul intitulat ,,Vechiul nume maghiar Vajk. Pe marginea numelui de familie Hunyadi" ca, de fapt, familia lui Ioan de Hunedoara nu ar avea nici un fel de origini romanesti si ca numele sau ar fi, de fapt, Janos Hunyadi. Totodata, Rasony sustine ca tatal lui Iancu se numea Vajk, iar pe bunicul lui nu il chema Serb, ci Sorbe si ca in realitatate ar fi fost cumani sau tatari ramasi in serviciul regilor unguri pe teritoriul Transilvaniei. Indiferent de aceasta dezbatere, Iancu de Hunedoara a reusit sa devina un simbol al rezistentei regionale si al Crestinatatii, depasind astfel orice considerente legate de etnie.
Inceputul carierei politice si militare a lui Iancu de Hunedoara
Cariera politica si militara a lui Iancu de Hunedoara a inceput in 1430 si a fost favorizata de casatoria sa cu Erzsebet Szilagyi, sora lui Mihaly Szilagyi, rege de Macov si voievod al Transilvaniei. Astfel, el a intrat in prestigioasa familie Szilagyi, ceea ce a insemnat si o alianta militara puternica. Din aceasta casatorie s-au nascut doi fii, Laszlo si viitorul rege Matyas.
In acelasi an, Iancu a intrat in serviciul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Talentul sau militar a fost demonstrat de timpuriu in armata lui Pippo de Ozorai, unde a servit ca soldat. Alaturi de despotul sarb Istvan Lazarevici, vasal al lui Sigismund de Luxemburg, a invatat stilul de lupta al turcilor, mai noteaza site-ul Sulipro.hu.
De asemenea, el a dobandit alte doua stiluri de lupta, si anume cel mercenar si cel hussit, cunostinte pe care le-a pus in valoare in luptele purtate impotriva trupelor otomane. In 1433, Sigismund l-a numit cavaler al curtii, ceea ce l-a determinat sa il insoteasca in tinuturile cehe pentru a inabusi revolta hussita.
Iancu a primit prima functie importanta in 1439, cand a devenit ban al Severinului, functie pe care avea sa o detina doi ani. Dupa moartea lui Sigismund de Luxemburg, in 1437, el s-a aflat in slujba nobililor Talloci (Talovac). Pentru ca nu a existat nici un mostenitor la tron, in conformitate cu termenii acordului de succesiune din 1402, Albert I, sotul fiicei sale Elisabeta, a fost cel care i-a succedat pe tron lui Sigismund (1437-1439), devenind primul rege maghiar de origine habsburgica.
Iancu de Hunedoara - Aprig luptator impotriva invaziei otomane
Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei in 1441, iar cinci ani mai tarziu guvernator al regatului Ungariei. A ramas in aceasta functie pana in 1453, dupa care a fost capitan suprem al Ungariei si al Transilvaniei timp de trei ani, pana in 1456.
Voievodul transilvanean a acordat importanta si necesitatii ca in fruntea Moldovei si a tarii Romanesti sa se afle domnitori care sa-i fie aliati si pe care sa se poata baza la nevoie. Drept urmare, i-a inscaunat pe Basarab al II-lea pe tronul tarii Romanesti, in 1442, si pe Petru al II-lea domnitor al Moldovei, in 1448.
Aceasta a fost perioada marilor confruntari cu armatele otomane. Una dintre principalele preocupari ale sale a fost apararea frontierelor crestine impotriva atacurilor otomane. A organizat si a condus mai multe campanii de succes impotriva otomanilor, in special in Serbia si in Bulgaria, recucerind teritorii ocupate si consolidand apararea regatului ungar.
Iancu si regele Vladislav I al Ungariei au inceput in septembrie 1443 o lunga campanie la sud de Dunare, care s-a incheiat in ianuarie 1444. Cu toate ca nici Papa Eugeniu al IV-lea, nici principii crestini nu le-au oferit acestora ajutor in lupta antiotomana, campania a fost incununata de succes.
Cele mai importante victorii, care au fost obtinute datorita priceperii si pregatirii militare a lui Iancu, au fost cele de la Nis, Sofia si Zlatita. De aceea, Iancu de Hunedoara este o figura istorica populara in randul romanilor, maghiarilor, sarbilor, bulgarilor si a altor popoare din regiune, scrie Visitalbaiulia.city.
Iancu de Hunedoara, primul comandant care l-a infrant pe Mahomed
Iancu a urmarit organizarea unei noi campanii militare impotriva otomanilor, tot la sud de Dunare. Batalia din octombrie 1448, desfasurata pe valea Moraviei, la Kossovopolje, s-a incheiat cu victoria invadatorilor, in conditiile in care trupele conduse de Iancu de Hunedoara nu au beneficiat de sprijinul ostirilor comandate de albanezul Gjerg Kastrioti Skanderbeg. Aceasta batalie a marcat si sfarsitul campaniilor crestinilor pentru alungarea otomanilor din Europa, informeaza Iancu.com.
Ultima confruntare cu otomanii s-a desfasurat in 1456. Dupa ce a cucerit Constantinopolul, in 1453, sultanul Mahomed al II-lea si-a indreptat atentia catre cetatea Belgradului, un punct strategic in ofensiva otomanilor spre centrul continentului european. Sultanul nu a reusit sa cucereasca Belgradul, iar Iancu de Hunedoara a devenit primul comandant de osti din Europa care a reusit sa il infranga pe Mahomed. Pentru asta a fost numit de catre Papa Calixt al III-lea ,,Atletul cel mai puternic, unic al lui Hristos".
Iancu de Hunedoara a murit rapus de ciuma in acelasi an, in tabara de la Zemun si a fost inmormantat in catedrala catolica de la Alba Iulia.
Vezi si cine a fost Stefan cel Mare!
Comments