Cosmarul cameristelor de peste hotare: ,,IAD. Muncesc 11 ore, dar par 20. Nu merg la baie"

Cosmarul cameristelor de peste hotare: ,,IAD. Muncesc 11 ore, dar par 20. Nu merg la baie"

Uhlova a aplicat pentru postul de camerista la un hotel situat la aproximativ 50 km de Dublin, prin intermediul unei agentii din Cehia. De la inceput, atmosfera la locul de munca era tensionata, cu angajati nemultumiti si suprasolicitati. Chiar in prima zi, bucatarul hotelului, aflat in ultima zi de munca, a marturisit ca pleaca din cauza stresului acumulat.

O zi tipica de munca: ,,Lucrez 11 ore, dar par 20"

In fiecare dimineata, Uhlova incepea munca alaturi de colegii sai, tineri care, ca ea, se confruntau cu o suprasolicitare constanta. Curatarea camerelor de hotel se desfasura intr-un ritm infernal, cu presiuni constante pentru a finaliza sarcinile cat mai rapid. ,,Lucrez 11 ore, dar par 20. Nu merg la baie, nu am timp nici macar pentru un pahar de apa", povesteste Uhlova, descriind o atmosfera de stres intens si oboseala cronica.

Veronika, o colega de 20 de ani din Slovacia, i-a explicat ca se intorsese la hotel dupa ce i s-a promis un salariu mai bun, promisiune care nu a fost respectata. Situatia devenea tot mai dificila din cauza lipsei de personal - in loc de cinci persoane, echipa de curatenie numara acum doar doi angajati, ceea ce facea ca sarcinile zilnice sa fie aproape imposibil de indeplinit.

Problemele cu plata si conditiile precare

Un alt aspect care a iesit la iveala in reportajul lui Uhlova este legat de confuzia privind fisele de salariu si inregistrarea orelor de munca. Multi angajati nu primeau contracte, iar plata era incerta si insuficienta. Veronika, de exemplu, a trebuit sa astepte luni intregi pentru a primi un contract, iar prima ei plata a fost de doar 315 euro. In plus, angajatii erau adesea neplatiti pentru orele suplimentare, iar zilele libere deveneau un lux rar intalnit.

Nina, o alta colega, plangea frecvent din cauza oboselii si a platilor insuficiente. Desi fiecare angajat avea dreptul la o zi libera pe saptamana, lipsa personalului facea ca multi sa fie nevoiti sa lucreze fara pauze de odihna timp de saptamani intregi.

Un final inevitabil

Dupa o saptamana de munca intensa si stres constant, Uhlova a decis sa paraseasca locul de munca, trimitand un mesaj managerului hotelului. Experienta sa a scos la lumina abuzurile la care sunt supusi multi angajati din industria hoteliera, in special cei recrutati din tari est-europene.

Relatarea sa ofera o privire realista asupra conditiilor de munca grele si lipsei de respect fata de drepturile angajatilor, o realitate traita de multi lucratori din industria ospitalitatii, nu doar in Irlanda, ci si in alte parti ale Europei.