Cronica de film: Bastardul, in regia lui Nikolaj Arcel

Cronica de film: Bastardul, in regia lui Nikolaj Arcel

Nu impartasesc defel opinia acelor critici care, aplaudand faptul ca cei ce s-au ocupat cu difuzarea celui mai recent film al regizorului Nikolaj Arcel in Marea Britanie, au optat in favoarea titlului& The Promised Land, apreciind ca fiind fie nepotrivit, fie depasit, fie desemantizat din punct de vedere istoric titlul initial,& Bastardul.

Mi se pare extrem de adecvat titlul original& Bastardul& mai intai fiindca istoria, cu tot ceea ce inseamna ea, razboaie incepute sau tocmai incheiate, mentalitati incapatanate sau carora viata le impune revizuiri, conflicte sociale, perpetuarea sclaviei si a dreptului de viata si moarte asupra semenilor intr-un moment in care, in alte parti ale Europei, se vorbeste despre rolul ratiunii si necesitatea unei alte ordini sociale, despre& libertate, egalitate& si& fraternitate& are importanta ei in film. Povestea din& Bastardul& este una perfect datata. Ni se spune clar ca intoarcerea protagonistului, capitanul Ludvig Kahlen, in Danemarca natala s-a produs in anul 1795.Si ca ea a fost determinata de o anume dorinta clara a regelui Danemarcei. Or, in vremea respectiva conditia de bastard implica umilinte pe care unii stigmatizati de ea le doreau razbunate.

In al doilea rand, optez in favoarea titlului& Bastardul& pentru ca toata incapatanarea de care face dovada cel ce va ajunge dupa 25 de ani de munca ofiter, & respectiv capitan in armata regala daneza si dupa alti cativa posesor al unui efemer titlu nobiliar isi are in buna parte originea in conditia lui initiala de bastard. De fiu nelegitim al unui nobil si al unei servitoare. Fapt ce ii va fi reamintit adesea in cursul discutiilor umilitoare cu rivalul sau Frederick Schinckel, devenit& de& Schinckel, si care tine mult la particula ce i atesta ascensiunea pe scara sociala. Fapt recunoscut de el insusi in cursul unei conversatii cu Ann Barbara. Primirea decretului regal de innobilare ii certifica lui Ludvig Kahlen victoria si iesirea din & conditia lui sociala incerta. Marginala. Indeplinirea poftei ce a poftit. Or, in secventele finale il vedem pe cel devenit& de Kahlen& aruncand o ultima privire pe respectivul certificat de innobilare stiind ca operatiunea de salvare de la deportare si de la moarte a aceleiasi Ann Barbara il va costa pierderea titlului si reintoarcerea la conditia de marginal.

Incapatanandu-se sa reuseasca in ceva in care altii au inregistrat esecuri rasunatoare, Ludvig von Kahlen se angajeaza intr-o lupta pe mai multe planuri. Cea cu natura capricioasa (atrag aici atentia asupra secventei in care Kahlen si Ann Barbara incearca sa contracareze efectele inghetului, principal inamic al cultivarii cartofului, in 1795 inca o noutate in Nordul Europei, secventa excelent condusa de regizorul Nikolaj Arcel si admirabil filmata de Rasmus Videbaeck), cea cu propria lui conditie sociala - ma gandesc la umilintele succesive la care e supus nu doar de demoniacul Schinkel si de sfatuitorul acestuia Bondo (Thomas W. Gabrielsson-, ci si de oamenii veneratului rege in frunte cu nobilul Paulli (Soren Malling), si cea cu propria mentalitate. Acceptarea mai intai a Annei Barbara si a sotului acesteia, serbi care au fugit de pe mosia lui de Schinkel, apoi a tigancusei Anmai Muss (Melina Hegberg), despartirea silita de aceasta, iertarea, negocierile cu tiganii si cu seful acestora Hector(Magnus Krepper), cu colonistii germani si liderul acestora, cu reprezentantul autoritatii devenit, de la un moment dat incolo, aducator de vesti proaste, intalnirile pe muchie de cutit cu verisoara saraca a lui von Schinkel, Edel Helene (Kristine Kujah Thorp) sunt tot atatea etape intru gasirea adevaratului drum spre sine al personajului. – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro