Cum am scapat de spaimele lumii intr-un cabinet stomatologic dintr-un sat caruia refuz sa-i pomenesc...
Stau lungit pe scaunul stomatologic. Stau bine. Este un unit dentar la fel de modern precum cel din cabinetul medicului meu din Bucuresti. L-am tradat pe batran. Ma gandesc ca am avut noroc ca dintii mei au fost ingrijiti de un medic de-o seama cu mine. Am imbatranit amandoi in acelasi timp, an dupa an, eu cu implanturile si lucrarile, el cu grijile si durerile sale pe care nu mi le-a marturisit niciodata. Un medic, oricat de tare ar suferi, trebuie sa-si ascunda durerile de pacienti. Dar acum l-am tradat.&
Stau bine. O astept pe domnisoara doctor care s-a retras in cabinetul alaturat ca sa-mi studieze radiografia abia facuta. Culmea, si aparatul de radiologie dentara seamana cu cel al medicului meu batran! Numai vesta de protectie are alta culoare. Cum am ajuns sa stau aici, tot minunandu-ma de acest cabinet din mijlocul satului al carui nume continui sa nu-l numesc?
N-am chef sa-l divulg pentru ca stau din ce in ce mai bine pe scaunul stomatologic, departe de ,,furtuna cu grindina care a facut prapad in Bucuresti" - m-a anuntat un prieten ingrozit, la prima ora a diminetii pe WhatsApp. Dupa ploaia mocaneasca de-aici, am iesit sa descopar strazi si subsoluri inundate, copaci doborati peste masini, cosuri de gunoi ravasite, acoperisuri smulse si geamuri sparte, echipe de la SMURD in actiune. Macar un visin indoit.
Nimic din toate aceste Breaking News-uri din care traieste presa si care umple audienta de spaime. Un vant usor scutura parcul din centrul satului. Trotuarul din fata primariei se zvanta la soare, asteptandu-l pe primarul reales pentru un nou mandat. Cand am ajuns in fata casei, cu o placa la intrare pe care scrie ,,Cabinet stomatologic", un gand luminos m-a incurajat ca in ,,scrisoarea" lui Caragiale: ,,Am, n-am infatisare, eu la douasprezece trecute fix ma duc la... stomatolog!". Si am intrat.
Stau bine. Dar gandul ca domnisoara doctor ar putea sa-mi gaseasca ceva in radiografie ma ingrijoreaza. De ce intarzie? Asta imi trebuie, inca o spaima! Frica de turbina care imi curata o carie adanca. Frica de o alta durere.&
Am scapat de Bucurestiul care a fost lovit de prapadul cu grindina si am cazut victima fricii de turbina domnisoarei doctor. Am devenit dependent de tot felul de spaime: frica de razboi, de incalzirea globala, de schimbarile climatice, de rujeola, abia m-am vindecat de frica de COVID!, frica de cutremur si alte catastrofe, frica de seceta, foamete, mancare cu coloranti si conservati artificiali, accident nuclear, inflatie si incendii, frica de rusi, de extremistii de dreapta, pentru ca, nu-i asa?, extremistii de stanga sunt ca niste mielusei mangaiati de presa dirijata si orientata ideologic, frica de fascisti, nazisti, neofascisti si neonazisti, dar de ce nu ni se face frica si de comunisti, neocomunisti si globalisti?, frica de suveranisti si nationalisti, frica de Trump si de trumpisti, frica de accidente pe sosele si aeroporturi, frica de propria-mi umbra! Zi de zi, cu o pasiune bolnavicioasa mi se baga in cap numai spaime.
Nu informatia corecta, nu stirea decenta, ci frica impachetata intr-un ambalaj care, chipurile, trebuie sa-mi creeze emotie, revolta, o reactie si sa ramana in memorie ca o spaima. Adanc insurubata in minte. O fi lumea asta rascolita de o inflatie galopanta de spaime?
Un om inspaimantat este mai usor de controlat si dirijat. Spaima creeaza neputinta, pasivitate si resemnare. Am gandit o banalitate, dar banalitatea asta ma infricoseaza. Viata asta a devenit un sir de spaime? Dar pe mine cine m-a dirijat tocmai aici, pe scaun: Statul Paralel, Serviciile, Guvernul Globalist, CIA, Mosad, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Putin sau Sosoaca?&
Stau relaxat si imi fac socoteala daca aceasta decizie de a consulta un medic stomatolog, intr-un sat din nordul Moldovei, pe care nu vreau (nici sub tortura) sa-l numesc, este mai scumpa decat onorariul batranului meu stomatolog de la Bucuresti. Ar trebui sa fie mai ieftin. Ce socoteala meschina! Si daca ceea ce va descoperi domnisoara doctor in radiografie va necesita un tratament pe care nu-l voi putea achita? Pentru ca n-am bani. Sa fiu arestat si bagat la inchisoarea datornicilor. Mai mult, aruncat in beciul rezervat strainilor care au facut datorii in acest sat, satul meu fara nume...&
Ma simt atat de bine pe scaunul stomatologic incat mi-as dori, deja mintea mi-a luat-o razna!, ca in locul domnisoarei doctor sa dea buzna un grup terorist, inarmat si indoctrinat, care sa ma ia ostatic. Niste membri ai unui grup, nu conteaza religia, rasa, orientarea sexuala si ideologia, care sa ma smulga (cu blandete, va rog!) din scaunul meu melancolic si sa ma declare ostaticul lor. Aici, in acest sat. Ce spaima ar fi pe audienta televiziunilor! Bomba! Breaking News!&
Stirea asta cu Barbu luat ostatic intr-un sat (pe care nu vreau sa-l dezvalui) ar rupe norii audientei. Imediat, organele autorizate ale statului vor intra in alerta. O celula de criza se va forma la nivelul Administratiei Prezidentiale, condusa de presedintele Klaus Iohannis, si alta celula la guvern, condusa, cum se putea altfel, de Marcel Ciolacu. Si ca sa nu ramana fara celula, si Raed Arafat si-ar mai face o celula de criza care sa gestioneze criza provocata de luarea lui Barbu drept ostatic. Toate celulele sa negocieze pentru eliberarea mea. In zadar. Toti sa negocieze indelung cu teroristii, dar eu sa raman ostatic vreun an sau mai bine doi-trei ani, negocierile se vor bloca, apoi se vor relua, si tot asa, doar-doar ca sa raman ostatic o vreme.&
Numai asa cred as putea sa scap si sa ma vindec de toate fricile astea pe care le-am adunat, zi de zi, in aceasta lume care s-a obisnuit sa traiasca dintr-un News Alert in altul, o lume infricosata, o lume invatata si fortata ca sa-si traiasca spaimele cu voluptate, o lume care traieste numai cu frica in san... Frica asta conteaza, nimic altceva! Fara o amenintare care sa creeze frica, viata chiar n-are niciun sens. Nu mai sunt lagare de concentrare, iar Gulagul este o amintire care se estompeaza nemeritat, dar avem frica ce se revarsa in valuri. M-am saturat de frica! Eu nu mai plec de-aici, luati-ma ostatic, lasati-ma sa dorm fara frica!...&
Domnisoara doctor revine in fata scaunului. Deschid ochii si ridic capul. Ma felicita pentru lucrarile si implanturile bine facute, multumesc, batrane medic!, si imi propune sa-mi faca o igienizare, nu va fi dureroasa, o jumatate de ora o sa dureze... Doar o jumatate de ora? Sa ma multumesc cu atat! Daca nu voi avea ,,sansa" ca sa fiu luat ostatic vreun an, doi, in acest sat, atunci am sa ma multumesc si cu o jumatate de ora de igienizare dentara in cel mai ferit loc de spaime din lume. De acord: igienizare! Ma asez mai bine in scaun.&
Foto ilustrativ: 123rf
Comments