Natiunea mai putin cititoare. Cateva impresii dupa targul de carte ,,Gaudeamus"
Cititorii ,,meseriasi" nu lipsesc de la cele doua targuri anuale de carte tinute la Bucuresti toamna, sub genericul ,,Gaudeamus", sau primavara, cu denumirea ,,Bookfest". Sociologic privind acest grup de fideli prieteni ai lecturii, ii putem felicita membrii, fara sa ne lasam impresionati de amploarea lui mai degraba modesta.
Multi, putini, cert este ca pe umerii, capul, banii si timpul lor se evita colapsul unei industrii culturale structurante pentru cultura romana ,,vie" si se mentine conexiunea noastra cu lumea larga: pentru ca ,,tinerii de toate varstele" (cum spune o vorba de duh lansata de Patriarhul Daniel) raman dornici sa citeasca, se produce chiar o discreta crestere graduala a pietei de carte, sursa de relativ optimism intr-o societate pusa altminteri pe drumul degradarii standardelor intelectuale, de la cele strict academice, pana in sfera discursului public tot mai rudimentar.& &
Adevarul ceva mai trist e ca industria cartii, mare consumatoare de masa lemnoasa, a intrat in contradictie globala atat cu ecologismul radical, care ne viseaza anturati de paduri preistorice virgine, cat si cu explozia digitalizarii, care a mutat textul (tratat mercantil drept ,,continut") pe suporturi electronice la purtator.
In linii mari, oamenii citesc mai mult, dar mai cu seama pe tablete si telefoane, asa cum se vede daca mergi cateva statii cu metroul, indiferent de traseu. Doar ca citesc pe sarite, pe apucate, de parca ar trai sub un stroboscop din discotecile veacului trecut.
Lectura cu creionul in mana, cum se zice, a devenit sportul extrem al ultimilor soareci de biblioteca. Putini mai au rabdarea de a parcurge un volum de la cap la coada. Si mai putini sunt cei care cumpara cel putin sase carti pe an: cam 10% din populatia adulta.&
Caracterul disruptiv al digitalizarii ne separa pe nesimtite de ceea ce s-a numit civilizatia Cartii, legata de existenta textelor sacre (Tora, Biblia sau Coranul) in cele trei monoteisme ramificate dupa revelatia originara a ,,caldeeanului" Avraam. Daca in veacurile trecute exista o casta de invatati - indeobste legata de ierarhia sacra a religiilor organizate - care se ocupa cu interpretarea tot mai subtila a Cuvantului revelat, iata ca modernitatea tarzie n-a transformat generalizarea invatamantului gratuit si obligatoriu intr-un paradis al lecturii.
Ce-i drept, in alte state europene se citeste mai mult ca la noi, poate de zece ori mai mult, daca ne gandim la friguroasa Europa nordica, unde focul din sobe arde sase luni pe an. Dar factori precum piratajul digital si stocarea memoriei umane in ,,cloud", agravati de socuri inflationiste si ciclice crize ale creditului imobiliar, au dus si in aceste tari (pe care le idealizam invidios) la un anume recul al industriei editoriale. Si au provocat& agonia presei de calitate, aparute pe hartie in ultimele doua veacuri.&
Trebuie sa luam in calcul si un alt aspect si anume stergerea ,,democratica" a frontierei dintre scriitorii profesionisti si restul cetatenilor. Azi, pe pagina proprie de Facebook, lucrand gratuit la prosperitatea actionarilor de la Meta, oricine contribuie la inundatia globala de semnale contradictorii, aleatorii, subiective si necontrolate pe care omenirea le emite nonstop, sporindu-si confuzia mentala, morala si politica, in vreme ce vechile ,,autoritati" intelectuale (universitari, experti, scriitori consacrati) si-au pierdut aura.
Chiar si in Romania comunista a functionat, pana spre 1970, modelul burghez interbelic, inspirat de popularul proverb ,,ai carte, ai parte". In fiecare casa, oricat de proletara, existau rafturi cu carti.
Lumea tindea spre cultura, te faceai de ras daca nu aveai la indemana o referinta clasica, iar necioplitii, semidoctii si impostorii erau tratati cu ironie necrutatoare. Acum, ei se afla chiar la conducerea treburilor obstesti si nu ne mai miram ca persoane care ajung, bunaoara, in fruntea guvernului n-au citit, cel mai probabil, nicio carte.
Avem lideri care devin apoplectici daca sunt pusi sa dea citire unui discurs mai complex decat orarul unui butic de cartier. Se poarta rostirea transpirata si icnetul onomatopeic, iar eruditii si pendantii supravietuiesc in palcuri anxioase, la marginea cea mai obscura a rampei sociale.&
Daca in alte tari ,,in curs de dezvoltare" cresterea PIB ii muta pe indivizi pe treptele superioare ale ,,piramidei lui Maslow", la noi, idealul unei comunitati rafinate, cu aere renascentiste, ramane un prafuit vis provincial, aparent irealizabil. Fireste ca as dori sa ma insel, sa fiu contrazis de realitate si sa mai apuc momentul in care meritul iese din groapa ca nou, pentru a-si randui posesorii intr-o ordine sociala corecta. E felul meu, usor masochist, de a face pariul longevitatii!&
foto: Inquam Photos
Comments