Diseminarea artei si a moralei
Daca mergem la etimonul cuvantului arta, dam peste un cuvant antic care desemna un sens mestesugaresc: a sti sa faci lucruri frumoase (case, cizme, linguri etc.).
Modernii renascentisti au individualizat acel sens vechi punand in joc ideea geniului personal al artistului. Iar Hegel a vorbit, in modernitatea epocii sale, despre moartea artei… Dar, atentie, era vorba despre acest sens individualizat. Gandul hegelian era ca din nou, candva, artisticul are a fi un mestesug bine diseminat in lume. Ceea ce echivala cu a gandi ca in viitor au a fi facute mai multe lucruri frumoase: ceasuri, clante, scaune, dulapuri etc.
Problema mai adanca din gandul hegelian era o intrebare fara raspuns previzibil: oare umanitatea din om are a mai fi cognoscibila prin lucrarile artistilor?
Nu avem nici acum un raspuns general uman. Dar avem altceva: acum stim ca educarea (pedagogia care ne invata sa invatam) a ramas a se adresa indivizilor inainte de a se putea adresa maselor. Acest raspuns avea o forma interogativa la ora formatarii Constitutiei americane (1787). Atunci, fondatorii acelei Constitutii s-au intrebat asa: ce vom face? ceva care se va lasa ghidat de popor ori ceva care sa ghideze poporul? Acei parinti ai constitutionalismului au ales sa construiasca un ghid pentru veacuri multe.
Ce constatam azi? Curentul care vrea ca poporul sa ghideze constitutionalismul creste primejdios de mult. De aici impresia tot mai raspandita ca democratia moderna sta sa esueze.
De unde vine eroarea ce ar putea fi fatala? Din pierderea continuturilor reale ale binomului individual-colectiv. Acele continuturi reale fac sa fie educabil doar individul. Forma de conglomerare pe care o numim societate ori popor evolueaza din punct de vedere educational prin indivizi, doar prin indivizi.
Cu toate acestea, in cercetarea biologica exista un experiment uluitor: daca inveti 99 de maimute sa faca ceva (sa danseze, sa zicem), dupa un timp, alte maimute, aflate pe o insula apropiata, dar neinvatate sa danseze, vor incepe a dansa.
Aici, misteriul sta in verbul ,,a invata". In fond, nu ai dat primelor 99 de maimute o deprindere morala, ci o instructie. Or, in lumea omeneasca, deprinderile morale sunt cheile evolutionismului. Darwin nu a vorbit despre ele.
Nu democratia sta a esua azi, ci scoala veche, cea care mai stia sa-ti dea deprinderi morale.
In vremea din urma, deprinderile morale vin mai ales prin forme de ideologie. Consideram ca individul are a fi educat printr-o politica de drepturi noi, iar aceasta politica e adresata colectivitatilor, in primul rand. Asa se intampla in lumea occidentala azi. Dar nu scoala face acest ,,serviciu", ci media. Iar media e infaptuita din scolitii ce ies dintr-o scolarizare tot mai precara, una care a decis ca are de transmis doar cunostinte. De aceea, elitele pot fi inca bine formatate, dar nu si bine educate.
In fond, individualismul liberal este pe cale de a esua. Ce inseamna asta in viitor, vom vedea. Nu e comunism de stat. Pare a fi un fel de individualism comunizat.
The post Diseminarea artei si a moralei appeared first on Cotidianul RO.
Comments